În centrul deșertului Karakum din Turkmenistan, unul dintre cele mai neobișnuite și uimitoare fenomene artificiale pare să se apropie de sfârșit. Cunoscut sub denumirea de „Poarta către Iad”, craterul în flăcări care arde neîncetat din 1971 a început, în sfârșit, să-și diminueze intensitatea. După peste cinci decenii de ardere continuă, sursa sa de combustibil — metanul — a fost în mare parte consumată, conform informațiilor venite de la oficialii locali.
Incendiul a fost inițial provocat de cercetătorii sovietici care, în timpul unei perforații, au atins din greșeală o rezervă de gaz natural. Temându-se de o posibilă catastrofă ecologică și de o explozie toxică, au decis să aprindă craterul, estimând că acesta se va stinge în câteva zile. Însă realitatea a fost cu totul diferită: craterul a ars neîncetat timp de 54 de ani, devenind o atracție turistică emblematică a Turkmenistanului și un simbol involuntar al risipei energetice, relatează Vice.com.
## Un foc veșnic alimentat de metan
Craterul „Poarta către Iad” a emis cantități enorme de metan în atmosferă, unul dintre cele mai periculoase gaze cu efect de seră. Această ardere necontrolată a contribuit la reputația Turkmenistanului ca fiind unul dintre cei mai mari poluatori cu metan din lume, o titulatură deloc onorantă, mai ales pentru un regim autoritar care își dorește o imagine de eficiență și putere.
Recent, compania de stat Turkmengaz a anunțat o reducere semnificativă a intensității flăcărilor. Motivul este cât se poate de practic: inginerii au început să foreze în jurul craterului pentru a extrage metanul care susținea arderea. Această abordare a diminuat considerabil alimentarea cu gaz a flăcărilor, care au scăzut până la nivelul unei lumini slabe, comparativ cu infernul pe care-l reprezentau în decadelor anterioare.
## Un simbol turistic pe cale de dispariție
De-a lungul anilor, craterul a atras mii de vizitatori curioși, fotografi și aventurieri, devenind atracția cea mai renumită din Turkmenistan. Peisajul extraterestru, cu un hău incandescent în mijlocul unui deșert arid, a alimentat mituri, povești și reportaje internaționale. În același timp, a servi ca un memento constant al consecințelor imprevăzute ale intervenției umane în natură.
Chiar dacă flăcările s-au diminuat, „Poarta către Iad” nu a fost complet stinsă. Autoritățile nu exclud posibila reaprindere parțială, în special având în vedere că Turkmenistanul dispune de unele dintre cele mai mari rezerve de gaz natural la nivel global — ocupând a patra poziție în lume. Prin urmare, posibilitatea ca focul să continue intermitent rămâne.
Totuși, în prezent, inginerii consideră că intervențiile din jurul craterului și extragerea metanului au avut rezultatul dorit: o stingere treptată a unei greșeli istorice ce s-a transformat într-un spectacol natural.
## Un sfârșit simbolic pentru o epocă
Reducerea flăcărilor din crater nu reprezintă doar o reușită tehnologică, ci și o victorie de imagine pentru autoritățile turkmene, care de ani buni caută soluții pentru a stopa rușinea internațională a acestui simbol al risipei și poluării. În același timp, dispariția lentă a focului din Karakum poate marca începutul unei erai în care controlul emisiilor de gaze cu efect de seră devine o prioritate globală reală.
„Poarta către Iad” nu este complet închisă, însă cu siguranță s-a domolit. Ce a fost cândva un infern vizibil din cosmos devine acum o amintire, o lecție despre imprevizibilul relației dintre om și natură.
