Pe 9 iunie au trecut 353 de ani de la nașterea țarului Petru cel Mare, una dintre cele mai iconice personalități din istoria Rusiei și un membru de seamă al Casei Romanov. Petru I, numit și Petru cel Mare (Piotr Veliki), s-a născut la Moscova pe 9 iunie 1672, conform calendarului iulian folosit la acea vreme, și a decedat pe 8 februarie 1725. El a fost progenitura țarului Alexei Mihailovici și a Nataliei Nariskina și a dus o viață plină de realizări, lăsându-și amprenta asupra istoriei prin reformele sale și prin determinarea cu care a transformat Rusia.
Într-un context politic complicat, unde fratele său mai mare, Ivan, era văzut ca incapabil să conducă din cauza problemelor de sănătate și intelectuale, Petru, în vârstă de doar 10 ani, a fost numit țar. Totuși, surorii sale vitregi, Sofia, pline de ambiții și putere, a orchestrat o serie de conspirații și violențe pentru a-și consolida autoritatea, devenind regentă. Această perioadă a fost unică în istoria Rusiei, deoarece exista câte un țar pe tron în același timp, Petru și Ivan, până când Petru l-a îndepărtat pe fratele său și a preluat controlul complet după căderea Sofiei în 1689.
Petru cel Mare este cunoscut pentru inițiativa sa de a moderniza Rusia, inspirată de statele Europei Occidentale. A efectuat reforme în administrația statului, a întărit forțele armate și a dezvoltat o flota navală puternică. A fondat orașul Sankt Petersburg în 1703, dorind să devină “o fereastră spre Europa”, oraș care a evoluat în capitală culturală și politică a Rusiei.
Moștenirea lui Petru cel Mare este amplă și complexă, similar personalității sale. Deși metodele sale au fost fr often brutale și autoritare, rezultatele acțiunilor sale au transformat Rusia într-o mare putere europeană, iar efectele deciziilor sale continuă să fie studiate de istorici și în prezent. Aceste evenimente și transformări fac parte dintr-o eră de răscruce în istoria Rusiei, semnalizând o perioadă de dominație imperială sub conducerea dinastiei Romanov.
