Un nou cercetare transformă perspectiva asupra comunicării la primate: bonobo utilizează un limbaj compozițional avansat
O cercetare recentă realizată de o echipă internațională de savanți condusă de Mélissa Berthet aduce la lumină o descoperire uimitoare: bonobo (Pan paniscus), considerate una dintre cele mai apropiate specii de om, folosesc structuri vocale complexe cu caracteristici compoziționale asemănătoare cu limbajul uman. Aceste rezultate contestă concepția tradițională conform căreia doar oamenii au capacitatea de a folosi un limbaj structurabil semantic într-un mod logic și sistematic.
Limbajul uman: o structură compozițională
O trăsătură fundamentală a limbajului uman este compoziționalitatea, adică capacitatea de a combina elemente simple (morfeme și cuvinte) pentru a crea expresii complexe cu un sens specific. De exemplu, în fraza „Câinele aleargă”, semnificația vine din înțelesul cuvintelor „câine” și „aleargă”, dar și din ordinea în care sunt folosite.
Există două tipuri de compoziționalitate:
1. Trivială – fiecare cuvânt își păstrează semnificația originală în cadrul expresiei (de exemplu, „măr roșu”).
2. Non-trivială – semnificația expresiei nu poate fi dedusă direct din înțelesurile individuale ale componentelor sale („a da din colț în colț”).
Aceste structuri sunt considerate fundamentale pentru limbajul uman. Până de curând, compoziționalitatea – în special în forma non-trivială – era văzută ca o caracteristică exclusiv umană.
Bonobo și comunicarea semantic organizată
Cercetătorii au studiat peste 700 de înregistrări audio cu apelurile vocale ale bonobo sălbatici. Acestea au fost înregistrate de-a lungul mai multor ani în mediul lor natural. Echipa a reușit să identifice mai bine de 300 de contexte comportamentale și situaționale asociate acestor vocalizări: de exemplu, reacții la apariția prădătorilor, momente de joacă, hrănire sau interacțiuni sociale complexe.
În continuare, cercetătorii au aplicat metode din semantica distribuțională – o tehnică frecvent utilizată în studiile privind limbajul uman pentru a stabili relații de sens între cuvinte – pentru a analiza aceste apeluri. Astfel, au reușit să contureze legături semantice între apelurile individuale ale bonobo, sugerând că acestea au semnificații distincte care se pot combina pentru a transmite mesaje mai complexe.
Patru tipuri de structuri de comunicare organizată
Studiul evidențiază existența a patru structuri vocale compoziționale în comunicarea acestor primate, dintre care trei s-au dovedit a fi non-triviale. Aceasta indică faptul că bonobo nu doar îmbină apeluri cu semnificații separate, ci construiesc efectiv structuri sonore în care înțelesul combinat depășește suma părților.
Un exemplu notabil este o combinație de apeluri utilizată în situații de pericol specific: când un bonobo emite un apel de avertizare urmat de un sunet asociat hrănirii, ceilalți membri ai grupului percep că există un risc în apropierea unei surse de hrană – o informație complexă rezultat din unirea a două mesaje simple.
Această capacitate reflectă un grad de sofisticare semantică care, până în prezent, nu a fost observat atât de evident în rândul altor specii, nici măcar la cimpanzei (Pan troglodytes), veri apropiați ai bonobo.
Consecințe pentru teoria evoluției limbajului
Aceste descoperiri noi provoacă o reevaluare a concepțiilor privind limbajul uman ca o formă unică de comunicare compozițională. Faptul că bonobo – una dintre cele două specii de mari maimuțe cel mai înrudită cu oamenii – demonstrează această abilitate sugerează că originea compoziționalității lingvistice ar putea fi mult mai profundă.
