O echipă de cercetători a identificat compuși cu efecte anti-îmbătrânire chiar sub epiderma noastră. Trei molecule generate de o bacterie din sânge au diminuat daunele și reacțiile inflamatorii în culturi de celule umane dermice.
Aceste rezultate, publicate în Journal of Natural Products de către Societatea Americană de Chimie și Societatea Americană de Farmacognozie, ar putea contribui la dezvoltarea unor noi terapii pentru îmbătrânirea pielii.
Cercetătorii au dezvăluit cunoștințe limitate despre modul în care metaboliții bacterieni (produse secundare) eliberați în circulația sanguină afectează sănătatea umană.
O categorie specială de interes sunt compușii indolici, recunoscuți pentru efectele lor anti-îmbătrânire, antiinflamatorii și antimicrobiene. În 2015, a fost identificată o bacterie din sânge ce generează astfel de compuși: Paracoccus sanguinis.
Funcții metabolice necunoscute anterior
Chung Sub Kim, Sullim Lee și colegii lor au fost interesați de această bacterie și au analizat metaboliții ei indol-funcționalizați.
„Ne-am axat pe P. sanguinis deoarece microbii din sânge reprezintă un domeniu de cercetare destul de neexplorat”, afirmă Kim. „Dat fiind mediu unic al sângelui, am avut convingerea că analiza unor specii precum P. sanguinis ar putea revela funcții metabolice necunoscute până acum, relevante pentru sănătate.”
Echipa a cultivat o cantitate considerabilă de P. sanguinis timp de trei zile, ulterior extrăgând amestecul de metaboliți produși de bacterii, conform EurekAlert.
Folosind o combinație de metode analitice – incluzând spectrometrie, marcare izotopică și analiză computațională – cercetătorii au identificat structura chimică a 12 metaboliți indolici, dintre care 6 nu fuseseră anterior identificați.
Noi tratamente pentru îmbătrânirea pielii
Ulterior, Kim, Lee și echipa lor au testat capacitatea acestor compuși de a contracara procesele dăunătoare legate de îmbătrânirea pielii umane. Aceștia au aplicat soluții lichide cu fiecare indol în cuve cu celule umane dermice cultivate în laborator.
Anterior, celulele fuseseră tratate pentru a induce un nivel crescut de specii reactive de oxigen – compuși implicați în inflamație și distrugerea colagenului.
Dintre cei 12 compuși analizați, trei – dintre care doi erau complet noi – au diminuat nivelul speciilor reactive de oxigen în celulele afectate, comparativ cu celulele netratate. Cei trei compuși au redus, de asemenea, concentrațiile a două proteine inflamatorii și a unei proteine care degradează colagenul.
Ca
