Lucrarea „Cina cea de taină” a artistului Leonardo da Vinci este recunoscută ca una dintre cele mai renumite opere ale Renașterii, iar simbolurile incluse în ea au fost analizate de-a lungul secolelor de către istorici, teologi și entuziaști ai misterelor. O teorie propusă de o cercetătoare a Vaticanului pretinde însă că acest tablou poate ascunde mai mult decât o simplă ilustrare biblică: ar conține data precisă a Apocalipsei.
Conform cercetătoarei Sabrina Sforza Galitzia, Leonardo da Vinci ar fi inclus într-un mod criptic o viziune a sfârșitului lumii, mascată în arhitectura compoziției și în anumite detalii care par banale. Galitzia susține că artistul ar fi marcat începutul sfârșitului pentru data de 21 martie 4006, adăugând că finalizarea totală a lumii ar urma să se petreacă pe 1 noiembrie a aceluiași an.
Mesaj ascuns între astronomie, matematică și simbolistică
Sabrina Sforza Galitzia, care a studiat manuscrisele lui da Vinci atât în cadrul Universității din California, cât și al Vaticanului, afirmă că a descifrat un cod matematico-astrologic în cadrul picturii, cod ce ar putea revela o cronologie apocaliptică. Ea face referire în mod special la o tapiserie a Cinei celei de taină, inspirată de creația originală și oferită anterior regelui Ludovic al XIII-lea al Franței. Detalii precum feroneria de deasupra lui Iisus sau pozițiile apostolilor ar avea semnificații secrete.
Galitzia sugerează că Leonardo ar fi lăsat aceste mesaje criptate pentru a evita posibile represalii religioase, dar și pentru a păstra cunoștințele esoterice pentru cei „inițiați”. Deși teoriile ei nu au fost recunoscute academic pe scară largă, ele continuă să stârnească interes în rândul celor pasionați de istorie ocultă și simbolismul renascentist.
Viziunile apocaliptice din ultimele creații ale lui Leonardo
În ultimele etape ale vieții sale, Leonardo da Vinci a produs o serie de schițe și note intitulate „Viziuni ale sfârșitului lumii”, în care a reprezentat peisaje devastate de furtuni, inundații, focuri cerești și prăbușiri de teren. Aceste lucrări au fost interpretate ca manifestări ale fricii existențiale și ale conștientizării efemerului, tipice pentru ultimii ani de viață ai artistului.
Royal Collection Trust subliniază că obsesiile lui da Vinci legate de distrugere și impermanență pot fi corelate cu deziluziile personale trăite – opere nefinalizate sau distruse, conflicte politice ale vremii, dar și o claritate rară asupra fragilității umane.
Un exemplu semnificativ este desenul intitulat The Deluge, însoțit de descrieri detaliate ale unor dezastre naturale catastrofale: „Vânturi potrivnice măcelărind aerul întunecat, ploi torențiale amestecate cu grindină, crengi smulse din arbori, râuri umflate care înghit pământul și locuitorii săi.”
Predicție sau proiecție artistică?
În absența unor dovezi concrete, afirmația că da Vinci ar fi ascuns în „Cina cea de taină” data Apocalipsei rămâne în sfera speculațiilor. Martin Clayton, directorul secției de grafică a Royal Collection Trust, susține că aceste lucrări apocaliptice transmit mai mult decât atât.
