Cimpanzeii și Sensibilitatea Ritmică: Perspective Inedite Asupra Originilor Muzicii Umane
Unul dintre aspectele captivante ale umanității este abilitatea noastră de a interpreta, înțelege și produce muzică. Totuși, întrebarea când și cum a apărut muzica în parcursul evoluției noastre rămâne tot un mister parțial. O cercetare recentă aduce noi perspective asupra acestui domeniu, sugerând că rădăcinile muzicalității ar putea fi anterioare apariției Homo sapiens, avându-și originile în comportamentul cimpanzeilor — cele mai apropiate rude genetice ale noastre.
Cimpanzeii: Gurii de Ritm ai Pădurii
În studiul citat de publicația The Guardian, o echipă internațională de cercetători condusă de Vesta Eleuteri de la Universitatea din St Andrews a investigat un comportament fascinant al cimpanzeilor: lovirea trunchiurilor sau rădăcinilor copacilor. Deși se știa deja că aceste “lovituri” au un rol în comunicarea dintre indivizi, cercetarea s-a concentrat pe întrebarea dacă aceste sunete au o structură ritmică – o caracteristică a muzicii – sau sunt pur și simplu aleatorii.
Studiul a inclus 371 de secvențe de sunete emise de 47 de cimpanzei din șase populații, aparținând a două subspecii: cimpanzeii vestici și cei estici. Rezultatele cercetătorilor sunt uimitoare: toate hiturile prezentau o predictibilitate clară în timp, demontrând existența unui ritm. “Dacă există predictibilitate în timp, ai o dovadă clară că ritmul este prezent”, spune profesorul Catherine Hobaiter, co-autoare a studiului.
Ritmuri Naturale și Stiluri Unice
Descoperind că aceste primate generează structuri ritmice, se contrazice ideea că muzica este un atribut exclusiv uman, sugerând în același timp că formele primitive ale muzicii ar putea fi integrate în biologia comună a cimpanzeilor și oamenilor.
Un detaliu deosebit este că cele două subspecii de cimpanzei studiate par să manifeste stiluri distincte de “performanță”:
– Cimpanzeii vestici favorizează ritmuri constant regulate, cu lovituri echidistante – asemănătoare unui metronom sau ticăit de ceas.
– Cimpanzeii estici, pe de altă parte, variază între lovituri rapide și lente, formând un ritm mai complex, asemănător unui swing modern.
În plus, cimpanzeii vestici generează mai multe lovituri într-o unitate de timp, sugerând un tempo mai rapid decât „congenerii” lor estici.
Implicațiile Ritmurilor în Comportamentul Social
Aceste diferențe nu sunt doar simple expresii muzicale întâmplătoare. Cercetătorii cred că variațiile în stiluri și tempo ar putea fi influențate de factori sociali specifici fiecărei populații. De exemplu, cimpanzeii estici sunt recunoscuți ca fiind mai agresivi, ceea ce ar putea evidenția necesitatea unei comunicări nonverbale mai elaborate sau clare, folosind ritmuri diverse.
Studiul evidențiază o idee fascinantă: aceste ritmuri ar fi putut evolua ca instrumente de comunicare auditivă la distanță, dar au devenit în timp o formă de exprimare artistică și colectivă – fundamentul muzicii.
Originea Muzicii – O Călătorie în Timp
Muzica a fost adesea considerată un apanaj exclusiv al omului modern – o unealtă culturală avansată. Totuși, această cercetare sugerează că „materia primă” a muzicii ar fi putut exista acum milioane de ani. Ritmurile naturale ale cimpanzeilor ar putea reprezenta o formă primitivă de percuție muzicală, evoluată treptat odată cu avansul cognitiv și social al primatelor.
Această teorie este susținută și de alți cercetători, care au argumentat că muzica și
