De-a lungul vremii, planeta noastră a fost martora a cel puțin cinci mari extincții în masă, fiecare dintre acestea comportând dispariția a peste 75% din speciile prezente la acea vreme. Cauzele acestor catastrofe naturale au variat: de la coliziuni cu asteroizi, la erupții vulcanice majore și modificări climatice severe. În prezent, anumiți cercetători avertizează că s-ar putea să ne aflăm în pragul unei noi crize similare, o a șasea extincție în masă, cauzată în principal de activitățile umane, potrivit publicației Popular Science.
Deși nu toți experții consideră că ne confruntăm deja cu o situație similară celei care a dus la dispariția dinozaurilor, există un consens semnificativ cu privire la accelerarea fără precedent a pierderii biodiversității. Vânătoarea, pescuitul excesiv, distrugerea habitatelor, urbanizarea rapidă, introducerea speciilor invazive și schimbările climatice generate de oameni sunt doar câțiva dintre factorii care contribuie la deteriorarea ecosistemelor. Pe măsură ce temperaturile cresc, precipitațiile se modifică, iar fenomenele meteorologice extreme devin mai frecvente, presiunea asupra speciilor vulnerabile se intensifică.
Conform unui studiu din 2015, rata actuală a extincției vertebratelor este de până la 100 de ori mai mare decât rata considerată naturală. Alte cercetări, ceva mai pesimiste, estimează că acest ritm ar putea fi până la 1.000 de ori mai rapid decât fundalul natural. Discrepanțele se datorează dificultăților în stabilirea unei rate de referință clar definite, având în vedere incompletitudinea datelor fosile și complexitatea estimărilor contemporane. Totuși, tendința generală este evidentă: pierdem specii într-un ritm alarmant.
Extincția este un aspect al procesului natural al evoluției. Pe parcursul epocilor geologice, dispariția unor specii a fost urmată de apariția altora, menținând un echilibru ecologic în continuă schimbare. Totuși, conform ecologului Gerardo Ceballos, ceea ce experimentăm astăzi nu mai respectă acest echilibru: dispariția speciilor depășește cu mult aparițiile. Un studiu publicat în Nature în 2011 arată că, dacă toate speciile aflate în prezent pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) ar dispărea în următoarele 100 de ani, iar ritmul ar rămâne constant, planeta ar pierde 75% dintre vertebrate în mai puțin de 550 de ani.
Cu toate acestea, nu toți cercetătorii consideră că această soartă este inevitabilă. Stuart Pimm, biolog la Universitatea Duke, subliniază că există exemple pozitive de conservare, precum revenirea populațiilor de balene sau stabilizarea elefanților africani. El face un apel la precauție, avertizând că etichetarea actualei crize ca o „extincție în masă” iminentă poate descuraja acțiunile de protecție, dând impresia că nu există nimic de făcut.
Confirmarea unei extincții în masă necesită, conform științei, o privire retrospectivă: trebuie să știm cu certitudine cât din biodiversitatea prezentului va dispărea. În absența unei astfel de certitudini, există oportunități pentru intervenție. Estimările recente sugerează că până la jumătate dintre speciile animale experimentează un declin numeric. Multe dintre ele sunt considerate „specii moarte în viață”, cu populații mici, izolate, aflate pe marginea dispariției.
Un raport din 2020 al IPBES a avertizat că aproximativ un sfert dintre speciile cunoscute sunt amenințate cu extincția în următoarele decenii. Fragmentarea habitatelor, poluarea, pescuitul industrial și schimbările climatice cresc presiunea asupra acestor organisme. În plus, dispariția unei specii poate genera efecte în lanț asupra altora. De exemplu, recifurile de corali, supuse stresului din cauza acidificării oceanelor și a încălzirii globale, adăpostesc o varietate semnificativă de alte.
