Pentru zeci de ani, ideea de „mascul alfa” a fost o noțiune bine cunoscută în studiile privind comportamentul animal, însă un nou studiu extins pune la îndoială această viziune. Publicat în renomata „Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS)” și condus de Elise Huchard, primatolog la Universitatea din Montpellier, cercetarea a investigat interacțiunile dintre masculi și femele în 253 de populații din 121 de specii de primate.
Rezultatele au releva că doar 17% dintre aceste populații manifestau o dominanță evidentă a masculilor, așa cum este cazul specii precum babuinii și cimpanzeii. În 13% din situații, femelele erau cele dominante, incluzând specii precum bonobo și anumite tipuri de lemuri. Restul de 70% din populații demonstrau un echilibru de putere între sexe, indicând dinamici sociale mai elaborate decât concepțiile tradiționale.
Factorii care determină ierarhiile includ dimorfismul sexual și controlul reproducerii. Acolo unde masculii erau dominanți, avantajele fizice erau clare. Pe de altă parte, femelele erau dominante în comunitățile în care dețineau controlul asupra reproducerii sau în cele cu relații monogame.
Studiul sugerează că, deși aceste descoperiri nu pot fi aplicate direct la oameni, ele oferă informații valoroase despre structurile de putere. De exemplu, societățile de vânători-culegători erau mai egalitare între sexe comparativ cu cele agricole, unde predominanța masculină era mai accentuată.
Astfel, mitul masculului alfa, des întâlnit în cultura populară, nu reflectă realitatea generală a primatelor. Studiul nostru subliniază diversitatea și complexitatea relațiilor de putere din natură, evidențiind că dominanța absolută apare doar în condiții specifice. Aceasta sugerează că oamenii ar putea avea oportunitatea de a construi societăți mai echilibrate și relații juste, învățând din modul în care primatele își administrează structurile de putere.
