𝘛𝘢𝘭𝘢𝘮𝘶𝘴𝘶𝘭 și originea conștiinței umane: O descoperire inovatoare în domeniul neuroștiinței
De-a lungul decadelor, cercetătorii au încercat să dezvăluie mecanismele precise prin care creierul uman generează conștiința — acea experiență unică prin care percepem mediul înconjurător, gândim, simțim și ne identificăm ca indivizi. Studiile au fost direcționate în mare parte asupra cortexului cerebral, regiunea exterioară a creierului responsabilă pentru funcțiile cognitive avansate. Cu toate acestea, o descoperire recentă sugerează că o structură profundă, numită talamus, ar putea reprezenta cheia în acest proces complex.
Ce este talamusul?
Talamusul este o formațiune de dimensiuni mici situată în centrul creierului uman. Din perspectiva biologiei, este văzut ca un centru de releu, prin care toată informația senzorială – cu excepția cea care provine din miros – trece înainte de a fi prelucrată în cortex. Cu toate acestea, noile informații sugerează că talamusul nu are doar un rol pasiv în transmiterea mesajelor, ci joacă o rol activ în generarea conștiinței.
Descoperirea: Talamusul ca ușă către conștiență
Studiul realizat de Dr. Fang Zepeng împreună cu specialiști din cadrul American Association for the Advancement of Science (AAAS) a transformat perspectiva asupra arhitecturii neuronale a conștiinței. Cercetătorii au utilizat electrozi intracranieni pentru a măsura activitatea cerebrală din adâncurile creierului – mai exact din talamus și cortexul prefrontal – la cinci pacienți cu migrene cronice.
Subiecții au fost supuși unui test vizual destinat să diferențieze reacțiile automate ale ochilor de percepțiile conștiente. Rezultatele au evidențiat o sincronizare remarcabilă între semnalele emise de talamus și momentele în care participanții reacționau conștient, indicând implicarea activă a acestei structuri în procesul de conștientizare.
Nucleii intralaminar și medial – principalii actori
Analiza a evidențiat nucleii intralaminar și medial din talamus ca fiind actorii esențiali în constituirea conștiinței. Aceste regiuni s-au activat intens și sincronizat cu cortexul prefrontal pe durata episoadelor de percepție conștientă, sugerând o buclă de comunicare bidirecțională esențială între aceste două componente ale creierului.
Această „interacțiune subcortical-corticală”, așa cum este denumită în specialitate, ar putea reprezenta mecanismul fundamental care permite apariția și menținerea stării conștiente.
Schimbarea paradigmei în știința creierului
Această descoperire contestă teoriile predominante în neuroștiință care situau exclusiv cortexul cerebral în centrul procesului de conștiință. Spre exemplu, în paradigmele tradiționale, conștiința era înțeleasă ca un rezultat al activității rețelelor neuronale extinse ale cortexului – responsabil pentru limbaj, memorie și luarea deciziilor.
Noile date însă reconfirmă că structurile profunde, subcorticale, joacă un rol la fel de important – dacă nu chiar esențial – în generarea conștiinței. Astfel, creierul nu operează în izolare între suprafață și profunzime, ci ca un sistem integrat și interdependent.
Implicații neurologice și medicale
Consecințele practice ale acestei descoperiri sunt semnificative. În sfera medicală, înțelegerea detaliată a modului în care talamusul contribuie la generarea conștiinței ar putea deschide noi căi terapeutice pentru tulburările de conștiință, ADHD sau chiar comă.
În plus, cercetătorii din neuroștiință speră că noile informații vor favoriza dezvoltarea unor stimulatoare cerebrale mai eficiente, capabile să restabilească parțial funcția conștientă în cazul unor leziuni cerebrale severe, prin activarea circuitului.
