Oamenii din Epoca de Gheață și Managementul Focului: O Revelație Arheologică Surprinzătoare
Deși focul a fost utilizat de omenire de mai bine de un milion de ani, un studiu recent publicat în revista Geoarheologie oferă o viziune captivantă asupra modului în care oamenii din Epoca de Gheață exploatau această resursă esențială. Conform cercetătorilor, Homo sapiens din ultima mare Epocă de Gheață, între 26.500 și 19.000 de ani în urmă, aveau abilități de utilizare a focului într-un mod surprinzător de avansat. Descoperirea vetrelor de foc din actuala Ucraină sugerează o cunoaștere profundă a pirotehnicii, chiar și în condiții climatice dure ale vremii.
Foc la 600°C în Epoca de Gheață: O Dovadă de Inginerie Preistorică
Studiul – realizat de o echipă internațională compusă din specialiști de la Universitatea din Viena (Austria) și Universitatea Algarve (Portugalia) – a investigat trei vetre folosite de oamenii de acum zeci de mii de ani. Ceea ce este remarcabil este că flăcările produse de aceștia atingeau temperaturi de până la 600°C, o realizare impresionantă pentru vânători-culegători ce trăiau într-un mediu brutal, cu gheață și vânturi reci.
Un detaliu notabil este că oamenii nu se bazau exclusiv pe lemn pentru a întreține și intensifica focul. Analizele chimice și sedimentologice amănunțite au evidențiat prezența unor materiale inedite în vetre: oase și grăsimi animale – compuși care, în combinație cu lemnul, puteau produce temperaturi mai ridicate și flăcări mai durabile.
O Întrebare-Cheie: Oare Folosirea Resturilor Animale a Fost Conștientă?
Chiar dacă nu este clar dacă adăugarea acestor materiale a fost deliberată sau o întâmplare – poate în timpul preparării hranei – concluziile studiului subliniază complexitatea modului în care oamenii gestionau focul în acea eră. Geoarheologul William Murphree (Universitatea Algarve), principalul autor al cercetării, subliniază unicitatea acestei descoperiri: „Știm că focul era folosit pe scară largă înainte și după această perioadă glaciară, dar dovezile directe din această eră sunt extrem de rare”.
Structura Vetrelor Sugerează Diverse Utilizări ale Focului
Cele trei vetre identificate în Ucraina au prezentat trăsături distincte. Toate erau deschise și plate – demonstrând o primitivitate a șemineului – dar una dintre ele se distinge printr-un diametru mai mare și un strat considerabil de cenușă. Philip Nigst (Universitatea din Viena), implicat în studiu, afirmă că variațiile dintre vetre sugerează o cunoaștere profundă a utilizării focului, adaptată la necesitățile specifice: iluminat, încălzire, prepararea hranei sau, posibil, activități ritualice.
Dincolo de aspectul tehnic, se sugerează și o organizare socială evoluată. Urmele găsite sugerează că acești oameni reveneau periodic în același loc – posibil în intervalele migrațiilor sezoniere –, ceea ce denotă un anumit tip de planificare și o memorie colectivă avansată pentru acea eră.
Întrebări Deschise: Unde Se Găsesc Celelalte Vetri din Epoca de Gheață?
Această descoperire deschide multe întrebări, inclusiv absența altor vetre de foc asemănătoare în diverse colțuri ale lumii. Oare nu au existat suficiente resurse de combustibil în perioada Epocii de Gheață? Sau o parte semnificativă din aceste dovezi s-au pierdut din cauza schimbărilor geologice și climatice de-a lungul mileniilor?
Cercetătorii speculează că activitatea tectonică, eroziunea sau alte procese naturale pot fi vinovate pentru distrugerea vetrelor similare, ceea ce scade probabilitatea descoperirii acestora.
