Un gest comun pe care-l practicăm cu toții – înmuierea mâinilor în apă – a condus la o revelație științifică neașteptată: degetele noastre se încrețesc constant în același mod, conform acelorași șabloane de cute. Deși poate părea un detaliu nesemnificativ, nimeni nu s-a întrebat serios până acum dacă aceste încrețiri urmează un model fix. Totul a început de la o întrebare simplă, venită din partea unui student curios, care a provocat reflecții printre cercetători.
Într-un studiu recent, condus de profesorul Guy German de la Universitatea Binghamton din New York, cercetătorii au descoperit că ridurile ce apar pe degete după expunerea prelungită la apă sunt nu doar reglate de sistemul nervos, ci și repetate, aproape identice de fiecare dată când experimentul este realizat, conform celor scrise de IFLScience.
Un proces neurologic, nu o simplă înmuiere
Spre deosebire de mitul popular, pielea nu devine asemenea din cauza absorbirii apei, ci pentru că sistemul nervos autonom trimite semnale ce determină contractarea vaselor sanguine. Acest fenomen a fost observat pentru prima dată în 1935, când medicii au observat că pacienții cu leziuni ale nervului median nu mai prezentau aceste încrețiri după ce își scufundau mâinile în apă.
Explicația? Atunci când mâinile sau picioarele sunt expuse la apă câteva minute, glandele sudoripare permit apei să pătrundă în piele, scăzând concentrația de sare din țesuturi. Această schimbare chimică este resimțită de fibrele nervoase, care transmit semnale către creier. Sistemul nervos autonom reacționează prin vasoconstricție – diminuarea vaselor de sânge – rezultând astfel o „strângere” a pielii și obținerea aspectului specific de „prună uscată”.
Un tipar constant de la o zi la alta
Întrebarea care a dus la studiu a fost: „Apar mereu aceleași cute, în aceleași locuri?” Pentru a descoperi răspunsul, echipa de cercetători a solicitat voluntarilor să-și înmoaie mâinile timp de 30 de minute, să fie fotografiați, și apoi să repete procesul a doua zi. Rezultatul a fost surprinzător: cutele formate pe fiecare deget au fost practic identice, chiar și la 24 de ore distanță.
Concluzia? Modelul de încrețire este influențat de structura internă a vaselor de sânge, care, deși pot suferi mici modificări în timp, își păstrează aceeași configurație generală. Acesta este motivul pentru care, la fiecare expunere la apă, pielea se încrețește în același mod.
Descoperirea are și aplicații potențiale. În domeniul criminalistic, de exemplu, ar putea facilita identificarea unor persoane sau corpuri care au fost în apă o perioadă îndelungată, bazându-se pe modelul unic de încrețire. Este, practic, un alt fel de „amprentă” a corpului uman.
De la o întrebare de copil, la o întreagă direcție de cercetare
Profesorul Guy German admite că întrebarea a fost neașteptat de provocatoare: „Mă simțeam ca un copil într-un magazin de dulciuri, pentru că sunt atât de multe lucruri fascinante pe care nu le cunoaștem încă despre piele și apă”, a declarant el, mulțumind în mod special tinerilor cititori care i-au adresat întrebarea.
Acum, cercetătorul intenționează să continue investigațiile asupra modului în care pielea reacționează la medii umede, cu scopul de a înțelege mai bine biologia și structura sa. De la o simplă scufundare în cadă, la o întrebare care poate transforma înțelegerea corpului nostru — aceasta este frumusețea științei curioase.
