În epoca informațiilor rapide și a platformelor de socializare, ne găsim adesea în rolul de receptori și transmisori ai informațiilor, în special în domeniul științei. Titlurile exagerate și interpretările simplificate ale studiilor științifice ne inundă zilnic prin intermediul diverselor medii. Dar cât de bine înțelegem cu adevărat universul științific și cum putem distinge între datele corecte și cele eronate?
Precizia în știință: între investigare și interpretare
În sfera academică, standardul de excelență este rigoarea. O cercetare științifică nu este doar un simplu articol de ziar – reprezintă rezultatul a luni sau chiar ani de studii meticuloase, analiza datelor și experimentare. Studiile sunt publicate într-un format uniform în jurnale de specialitate, supuse unui proces strict de evaluare, cunoscut sub denumirea de peer-review – evaluarea de către colegii din aceeași disciplină. Aceasta asigură un anumit nivel de calitate, dar nu exclude posibilitatea erorilor. Chiar și cele mai prestigioase publicații pot difuza articole ce se dovedească ulterior eronate sau, mai alarmant, false.
De exemplu, scandalul cercetătorului sud-coreean Woo Suk Hwang și falsa clonare a celulelor stem umane a scos la iveală slabiile sistemului științific. Articolul său a fost retras după ce s-a confirmat că imaginile erau manipulate, ceea ce a generat o schimbare de paradigmă în cercetarea globală și implementarea unor proceduri de validare mai riguroase pentru conținuturile vizuale.
Articolul științific: definiție și mod de citire
Un articol științific se compune din mai multe secțiuni bine delimitate: rezumat (abstract), introducere, metodologie, rezultate, discuție, concluzii și bibliografie. Fiecare segment are rolul de a clarifica obiectivul cercetării și de a descrie pașii prin care s-au obținut rezultatele. Este un document tehnic, destinat unei audiențe educate, conținând un vocabular specializat și o prezentare obiectivă a datelor.
Acest stil de scriere este semnificativ diferit de modalitatea în care informațiile sunt prezentate în mass-media. Jurnaliștii, deseori fără o experiență specifică în știință, interpretează informațiile pentru publicul general. În această reinterpretare, concluziile pot fi amplificate sau extrase din context pentru a capta atenția. Astfel apare dezinformarea.
Importanța alfabetizării științifice
Alfabetizarea științifică nu presupune că fiecare dintre noi trebuie să devină specialist în fizica cuantică sau biologia moleculară. Totuși, implică abilitatea de a înțelege conceptele fundamentale ale metodei științifice și de a face distincția între un studiu valid și o opinie neîntemeiată sau o teorie pseudoștiințifică.
În lipsa acestei alfabetizări, publicul devine predispus la mituri, dezinformare și teorii conspiraționiste. Refuzul vaccinurilor, teoriile care contestă aselenizarea sau cele care afirmă că pandemia ar fi fost orchestrată sunt doar câteva exemple. Când oamenii nu percep cum funcționează știința, au tendința de a respinge ceea ce nu pot înțelege.
Educația ca scut împotriva pseudoștiinței
Pseudoștiințele – acele concepte sau practici care se pretind științifice, dar nu se sprijină pe dovezi solide – prosperă în absența educației științifice. De la terapii alternative nevalidate până la curente antiștiințifice împărtășite pe internet, toate au în comun capacitatea de a influența negativ alegerile celor care nu dispun de instrumente adecvate pentru a evalua critic informațiile.
Un exemplu semnificativ este reprezentat de declarațiile Laureatului Nobel Luc Montagnier, care susținea că virusul SARS-CoV-2 a fost produs într-un laborator – în contradicție cu toate dovezile genetice.
