În premieră, cercetătorii au reușit să analizeze cel mai vechi ADN egiptean, aparținând unei persoane care a trăit acum 4.800 de ani, în perioada construcției primelor piramide.
Cel mai vechi ADN din Egipt provine de la un bărbat în vârstă, probabil parte a unei clase sociale superioare. Conform caracteristicilor genetice, el ar fi avut păr șaten, ochi căprui și ten închis.
Aproximativ 80% din genomul său provine din mediul nord-african, restul de 20% fiind asociat cu populații din Asia de Vest. Această combinație sugerează că vechii egipteni erau parte a unui mozaic cultural, influențați de migrații și de rutele comerciale care conectau Egiptul cu alte părți ale Africii și Mesopotamia, zonă ce include astăzi regiuni din Irak, Turcia și Iran.
Ce dezvăluie cel mai vechi ADN egiptean despre individul de la care provine?
Până în prezent, dovezile arheologice sugerau existența unor relații comerciale și culturale cu Semiluna Fertilă, prin schimburi de culturi și animale domestice, sisteme de scriere și tehnologii precum roata olarului.
Cu toate acestea, păstrarea ADN-ului uman în condițiile climatice calde și aride ale Egiptului este extrem de problematică. Această descoperire reprezintă cel mai vechi ADN recuperat vreodată din Egiptul antic și oferă, conform cercetătorilor, „dovezi directe ale unei moșteni genetice” provenind din Mesopotamia.
„Egiptul antic are o istorie scrisă și o arheologie fascinantă, dar dificultățile de conservare a ADN-ului au făcut imposibilă până acum obținerea unui profil genomic complet pentru comparație”, afișează geneticianul Pontus Skoglund, fondator al primului laborator britanic de ADN antic de capacitate înaltă, la Institutul Francis Crick.
„Pe baza cercetărilor anterioare, noile metode genetice ne-au permis să depășim aceste provocări tehnice și să eliminăm contaminarea, furnizând astfel primele dovezi genetice ale posibilelor migrații de populație în Egiptul antic”, afirmă cercetătorul.
Rămășițele bărbatului au fost descoperite într-o necropolă din orașul antic Nuwayrat, situat la 265 km sud de Cairo. Acesta a fost îngropat într-un vas ceramic mare, într-o mormânt săpat în stâncă, și a murit între 2855 și 2570 î.Hr. Avea aproximativ 160 cm înălțime și, având în vedere dinții semnificativ uzați și artrita severă, se estimează că avea între 44 și 64 de ani, o vârstă respectabilă pentru acele vremuri.
O înmormântare neobișnuită
<a href
