Homo sapiens și cea mai extinsă migrație preistorică din istoria umanității
Homo sapiens reprezintă, fără îndoială, unele dintre cele mai impresionante ființe care au trăit vreodată pe Terra. Capacitatea lor excepțională de adaptare și curajul de a explora tărâmuri neexplorate au jucat un rol crucial în colonizarea întregii planete. Una dintre cele mai extraordinare realizări ale înaintașilor noștri este cea mai lungă migrație preistorică documentată, o călătorie istorică desfășurată pe o distanță de peste 20.000 de kilometri — parcurși pe jos — de la nordul Asiei până în extremitatea sudică a Americii de Sud.
Un studiu recent, care se bazează pe analiza ADN-ului a mai mult de 1.500 de persoane din 139 de grupuri etnice diverse, scoate la iveală detalii fascinante despre această migrație uriașă. Datorită secvențierii avansate a genomului, cercetătorii au reușit să reconstituie traseele urmate de acești primii migranți și să le determine originile.
Traversarea Americilor: De la Siberia la Patagonia
Totul a început în extremitatea nordică a Asiei, în Siberia, în perioada ultimei ere glaciare, când un pod terestru natural, denumit Strâmtoarea Bering (sau Podul Bering), conecta Asia de continentul nord-american. Scăderea nivelului mării din acea eră a scos la lumină această fâșie de pământ, permițând oamenilor să pătrundă pentru prima dată în Lumea Nouă.
După sosirea în America de Nord, strămoșii noștri s-au răspândit treptat și constant, pe parcursul a mii de ani, către sud. În drumul lor, au întâlnit o varietate remarcabilă de medii naturale — de la deșerturile aride din regiunea Chaco și pădurile tropicale ale Amazonului, la înălțimile abrupte ale Carpaților și câmpiile reci ale Patagoniei.
Patru grupuri genetice ancestrale
Cercetătorii susțin că cei care au ajuns în America de Sud s-au împărțit în cel puțin patru grupuri genetice diferite:
1. Andinii – populații montane adaptate la altitudini ridicate, în special în Anzi.
2. Amazonienii – grupuri care s-au stabilit în jungla ecuatorială și s-au adaptat la un climat extrem de umed și plin de biodiversitate.
3. Populațiile din Chaco – situate în zone semi-aride, având un mod de viață distinct față de celelalte grupuri.
4. Patagonienii – care au migrat cel mai departe spre sud, având cea mai scăzută diversitate genetică, posibil datorită izolării prelungite.
„Am constatat că acești oameni s-au izolat geografic și au început să dezvolte trăsături genetice specifice, în funcție de mediu și condițiile climatice locale”, a afirmat dr. Kim Hie Lim, coautoare a studiului de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore.
Când au ajuns primii oameni în America de Sud?
Analizele genetice sugerează că acești pionieri au reușit să ajungă în regiunea unde astăzi se întâlnesc Columbia și Panama cu cel puțin 14.000 de ani în urmă. Această estimare este în concordanță cu teoria bine acceptată că Homo sapiens au pătruns în Americi în timpul ultimei glaciațiuni, între 26.000 și 19.000 de ani în urmă.
Deși nu se poate determina cu exactitate momentul primului pas pe pământ american, secvențierea genomică sugerează o expansiune rapidă și sustenabilă spre sud după intrarea în continent.
Puterea datelor genetice
Reconstrucția acestei migrații monumentale a fost posibilă datorită proiectului GenomeAsia100K, o inițiativă ambițioasă pentru cartografierea diversității genetice în populațiile asiatice. Acest proiect a avut un rol esențial, având în vedere că strămoșii acestor migranți provin din
