Oricât de progresate ar fi știința și medicina în secolul XXI, nimeni nu poate pretinde că deținem toate răspunsurile. Însă, dintre toate marile enigme ale universului sau, mai bine zis, ale sinelui nostru, creierul este una dintre cele mai dificile de înțeles. N-ar trebui să ne surprindă: este un organ extrem de sofisticat, cu sute de trilioane de conexiuni între miliarde de neuroni. Și acolo unde informația este insuficientă, oamenii tind să completeze lipsurile cu… diverse. O mică, dar semnificativă, parte din această rețea complexă numită creierul uman este glanda pineală. Dar ce reprezintă ea, exact?
Ce este glanda pineală? Ascunsă sub corpul calos, într-o zonă centrală a creierului, se află o glandă minusculă, cu formă de con de brad, care produce melatonină. Se numește glanda pineală (din cauza formei sale) și, conform cunoștințelor actuale, are rolul principal de a controla ritmul circadian al corpului, adică ciclul somn-veghe și nivelul de alertă în diferite momente ale zilei.
Se pare că are și o influență asupra glandei pituitare, mai ales în contextul ciclului menstrual, și ar putea contribui la formarea osului nou. De asemenea, știm că glanda pineală se calcifică pe măsură ce îmbătrânim, dar nu înțelegem de ce și nici dacă acest lucru are o importanță reală (deși am dat un nume distractiv acestui fenomen: „nisip cerebral”).
Totuși, de aici încolo lucrurile devin neclare. „Glanda pineală este cea mai puțin înțeleasă glandă din sistemul endocrin și a fost ultima descoperită din întregul sistem”, explică specialiștii de la Cleveland Clinic (SUA).
„Cercetătorii încă nu au o înțelegere completă asupra funcțiilor glandei pineale și ale melatoninei”, afirmă ei, și din acest motiv „nu există metode cunoscute pentru a menține sănătatea glandei pineale”.
Pe scurt: glanda pineală continuă să rămână un mister. Însă există câteva lucruri pe care le știm cu certitudine despre ea. De exemplu: nu, nu este o antenă psihică a creierului, atacată constant de cine știe ce conspirație tehnologică modernă, oricât de mult s-ar insista pe rețelele sociale.
Glanda pineală, o poveste mistică
Cele mai vechi referințe scrise despre glanda pineală provin de la Galenus, în secolul II d.Hr., iar concepția de atunci era că aceasta ar fi plină de „pneuma psihică”, adică, asemenea inimii care controlează circulația sângelui, glanda pineală reglează fluxul… sufletului.
Desigur, nu era cea mai logică idee, dar a prins. Glanda pineală a păstrat o aură spirituală pe parcursul Evului Mediu, iar în secolul XVII, celebrul filozof René Descartes o numea „sediul principal al sufletului și locul unde se conturează toate gândurile noastre”, conform IFL Science.
În apărarea strămoșilor noștri, aceste concepții au fost abandonate relativ repede. Până în secolul XIX, știința considera glanda pineală un tip de organ rudimentar, un vestigiu al unui presupus „al treilea ochi”. Și nu e chiar o fantezie: unele animale, precum broaștele și șopârlele, au într-adevăr o zonă pe cap capabilă să „perceapă” lumina, conectată direct la glanda pineală.
Dar alții, auzind de „al treilea ochi”, au început să-și imagineze diverse scenarii. Helena Blavatsky, fondatoarea teosofiei, o persoană cunoscută pentru teoriile sale controversate, a susținut că glanda pineală este „ochiul lui Shiva”, conform „misticilor hinduşi” (fără mai mult context). În schimb, adepții Discordianismului, o religie satirică, cred că glanda pineală reprezintă canalul
