Câmpurile Magnetice Extreme din Proximitatea Găurii Negre a Galaxiei Noastre Oprește Generarea de Stele
Stelele reprezintă „furnalele” Universului – uriașe unități de producție de elemente chimice care, prin compresiuni gravitaționale și procese de fuziune nucleară, formează substanțele fundamentale ale materiei, vieții și evoluției galaxiilor. Printre aceste elemente esențiale se numără carbonul, oxigenul și azotul – „cărămizile” fundamentale ale vieții bine cunoscute. Totuși, în centrul Căii Lactee, unde s-ar aștepta ca numeroase stele să se nască constant din rezervele dense de gaz, astronomii au descoperit un paradox: generația de stele a scăzut dramatic.
Conform unor noi investigații efectuate cu Telescopul Spațial James Webb (JWST), pe baza observațiilor din zona Sagittarius C (Sgr C), formarea stelelor este serios afectată de câmpurile magnetice extreme din apropierea găurii negre supermasive Sagittarius A*, situată în centrul galaxiei noastre.
O zonă bogată în gaz, dar sărăcită în stele
Zona Sagittarius C se află la aproximativ 200 de ani-lumină de Sagittarius A*, centrul galactic dominat de o gaură neagră ce are o masă de aproximativ patru milioane de ori masa Soarelui. Această regiune prezintă un mediu extrem: temperaturi ridicate, radiații intense, turbulențe de gaz și șocuri stelare – toate într-un amestec haotic de condiții fizice neprielnice. În ciuda existenței unor rezerve substanțiale de gaz molecular – materia primă a stelelor – procesul de formare stelară pare să fie inexplicabil de limitat.
În 2023, JWST a reușit să străbată norii densi de praf care ascund Sgr C, oferind cea mai detaliată imagine în infraroșu realizată vreodată în legătură cu această zonă. Rezultatele au uimit cercetătorii: filamente lungi și subțiri de plasmă strălucesc în spațiu, unele dintre ele întinzându-se pe mai multe ani-lumină. Descoperirea acestora a fost complet întâmplătoare, a declarat Rubén Fedriani, cercetător la Institutul de Astrofizică din Andaluzia.
Cum împiedică câmpurile magnetice formarea stelelor?
Conform noilor studii publicate în revista The Astrophysical Journal, aceste filamente par a fi influențate direct de câmpuri magnetice locale, extinse și modelate de mișcările aleatoare ale gazului interstelar din jurul găurii negre centrale. Aceste câmpuri magnetice gigantice, invizibile ochiului liber, funcționează ca niște sisteme energetice care constrâng și organizează materia, împiedicând gazul să se prăbușească sub propria greutate – procesul tipic esențial pentru formarea unei stele.
Pe scurt, în loc ca norii de gaz să se colapseze pentru a genera noi stele, energia magnetică îi menține într-o stare de echilibru, ca și cum ar fi legați cu frânghii invizibile în formațiuni lungi și subțiri. Aceasta se traduce printr-o „blocare” a evoluției stelare – o explicație convingătoare pentru absența neașteptată de stele noi în Sgr C.
Un fenomen la nivel galactic?
Semnificația acestei descoperiri nu se limitează exclusiv la Calea Lactee. John Bally, astrofizician la Universitatea din Colorado Boulder, consideră că ceea ce se desfășoară în centrul galaxiei noastre ar putea fi un model universal. Dacă această inhibare magnetică a formării stelare este comună și în alte regiuni ale Universului – în special în apropierea galaxiilor active sau a găurilor negre masive – acest lucru ar putea schimba semnificativ modul în care percepem evoluția galaxiilor.
Samuel Crowe, de la Universitatea din Virginia, susține perspectiva că influența câmpurilor magnetice intense a fost subevaluată.
