La peste 700 de metri sub suprafața Oceanului Atlantic, într-o regiune izolată, situată la vest de Dorsala Medio-Atlantică, cercetătorii au identificat un peisaj cu adevărat fascinant. Coloane masive de carbonat, unele având înălțimea unei clădiri de 20 de etaje, se ridică misterios din întunericul abisal, într-un loc pe care l-au denumit „Orașul pierdut”. Singular în lume, acest câmp hidrotermal are o vechime de cel puțin 120.000 de ani și ar putea conține indicii cruciale despre originile vieții pe Terra — și, poate, despre viața de pe alte planete.
Descoperit în anul 2000, câmpul hidrotermal Lost City este considerat cel mai durabil sistem de ventilație de acest tip cunoscut până acum. Spre deosebire de alți vulcani submarini, care își asumă activitatea prin magma fierbinte, acest sistem funcționează prin reacția chimică dintre mantaua Pământului și apa de mare, generând hidrogen, metan și hidrocarburi — fără oxigen și fără lumină.
## O lume secretă, activă de zeci de mii de ani
În adâncurile acestui peisaj mineral, viața nu doar că există, ci și prosperează. Hidrocarburile emise de fisurile sistemului alimentează comunități microbiene complet diferite de cele de la suprafață. Pe suprafața coloanelor de calcit trăiesc bacterii care s-au adaptat unui mediu perceput ca fiind de nesuportat pentru formele de viață convenționale. Printre aceste turnuri subacvatice se regăsesc și câteva forme de viață mai complexe, precum melci, crustacee și, mai rar, crabi, creveți, arici de mare sau anghile.
Chiar dacă temperaturile din interiorul acestor „coșuri de fum” ating până la 40 °C, ele sunt mult mai blânde decât cele ale așa-numitelor „black smokers” — alți vulcani submarini care eliberează minerale bogate în fier și sulf. În schimb, „Orașul pierdut” produce de până la 100 de ori mai mult hidrogen și metan, resurse esențiale pentru menținerea vieții în astfel de medii, scrie *Business Insider*.
Cel mai impresionant dintre turnurile Lost City poartă numele Poseidon, în cinstea zeului grec al mărilor, și are o înălțime de peste 60 de metri. Lângă el, un perete stâncos prezintă o activitate subtilă, aproape poetică: cercetătorii au observat cum din crăpăturile sale „curg” lichide ce formează structuri fragile, asemănătoare unor mâini întinse spre suprafață.
## Ipoteze cosmice și o amenințare cât se poate de terestră
Ceea ce face acest loc și mai semnificativ este potențialul său de a ne oferi explicații despre cum a apărut viața pe Pământ. Hidrocarburile generate aici nu derivă din fotosinteză sau din carbonul atmosferic, ci din reacții chimice ce au loc pe fundul oceanului — fără niciun aport de lumină solară. Acesta este un indiciu capital pentru cei care studiază apariția vieții în medii extreme, precum cele de pe Enceladus sau Europa, lunile lui Saturn și Jupiter. Microbiologul William Brazelton afirma încă din 2018 că ecosisteme asemănătoare cu cel din Lost City ar putea exista chiar acum pe aceste corpuri cerești — sau ar fi putut exista pe Marte în trecut, *whoi.edu*.
În 2024, cercetătorii au extras un miez de rocă de peste 1.260 de metri din zona câmpului hidrotermal, un record absolut. Se speră că acest eșantion poate păstra dovezi geologice despre condițiile în care a apărut viața pe planeta noastră cu miliarde de ani în urmă.
Cu toate acestea, „Orașul pierdut” se află sub amenințare. În 2018, Polonia a obținut dreptul de a exploata apele adânci din zona înconjurătoare, ceea ce a alarmat comunitatea
