Boeing Starliner: Prima Misiune cu Echipaj Uman – Între Succes și Testare a Rezilienței
Pe 5 iunie 2024, capsula Starliner, creată de Boeing în colaborare cu NASA, a decolat în cadrul misiunii Crew Flight Test (CFT), marcând prima călătorie spațială cu echipaj uman pentru acest vehicul. La bord s-au aflat doi experți în zboruri spațiale – astronauții NASA Butch Wilmore și Sunita “Suni” Williams.
Lansarea de pe coasta Floridei, realizată cu ajutorul unei rachete Atlas V dotate cu un etaj superior Centaur cu două motoare, a reprezentat nu doar o premieră pentru Starliner, ci și o etapă crucială în strategia Statelor Unite de a restabili capacitatea de a transporta astronauți în spațiu fără a depinde de alte națiuni sau entități.
Un debut impresionant, umbrit de provocări tehnice
Deși inițial planificată ca o misiune de testare relativ simplă către Stația Spațială Internațională (ISS), misiunea s-a dovedit a fi una complexă, plină de momente tensionate care au pus la încercare nu doar sistemele tehnice ale capsulei, ci și abilitățile umane ale echipajului.
Într-un interviu recent, astronautul Butch Wilmore a împărtășit detalii din culisele acestei misiuni dramatică.
Dincolo de lansarea ideală – Prima întâlnire cu „realitatea orbitală”
După o serie de amânări cauzate de probleme tehnice – inclusiv o valvă defectuoasă pe etajul superior Centaur și o scurgere de heliu în modulul de serviciu Starliner – nava a reușit, în cele din urmă, să decoleze fără incidente semnificative, în condiții meteo favorabile.
Primele momente ale zborului au fost, conform astronauților, „minunate”. Wilmore a evidențiat controlul și stabilitatea deosebite ale rachetei Atlas V. Manevrabilitatea Starliner în primele ore pe orbită părea remarcabilă. Testele de control efectuate de cei doi astronauți s-au încheiat cu rezultate excelente, sugerând o performanță fiabilă a sistemelor.
Totuși, realitățile vieții în spațiu s-au făcut simțite rapid. În prima noapte de zbor, cabina a devenit extrem de rece – temperatura scăzând la aproximativ 10-12°C. Wilmore și Williams, care renunțaseră la îmbrăcămintea groasă și sacii de dormit pentru a face loc echipamentelor destinate ISS, au fost nevoiți să doarmă în costumele spațiale pentru a rezista temperaturilor scăzute. Cauza ar putea fi legată de faptul că doar doi astronauți se aflau la bord (în loc de capacitatea maximă de patru), generând astfel mai puțină căldură corporală pentru a menține temperatura în cabină.
Criza propulsoarelor – Pericolul în apropierea ISS
A doua zi de misiune a adus una dintre cele mai critice provocări. Pe măsură ce Starliner se apropia de ISS pentru andocare, patru din cele 28 de propulsoare RCS (Reaction Control System) au cedat. Aceste propulsoare sunt esențiale pentru realizarea ajustărilor fine necesare în procesul complex al andocării.
Conform protocolului NASA, o astfel de defecțiune impunea oprirea andocării și o eventuală reîntoarcere pe Pământ, din motive de siguranță. Însă situația era deloc simplă. Cu capacitatea de manevră grav afectată, Wilmore a recunoscut ulterior că a avut îndoieli serioase în legătură cu abilitatea capsulei de a se întoarce în siguranță pe planetă:
„Nu știu dacă am fi putut să ne întoarcem pe Pământ în acel moment,” a declarat el. „De fapt, cred că probabil nu am fi putut.”
Confruntați cu o dilemă importantă – să riște andocarea cu o navă avariată sau să încerce o revenire incertă pe Terra –, echipajul și controlorii de zbor au
