Comunicarea Bonobo: O altă dovadă a complexității cognitive a rudelor noastre apropiate
Bonobo (Pan paniscus), unul dintre cei mai apropiați veri ai omului în regnul animal, continuă să impresioneze comunitatea științifică prin intricatețea comportamentului său social și prin abilitățile lui excepționale de comunicare. Descoperirile recente ale unei echipe de cercetători elvețieni, coordonate de Melissa Berthet, antropolog evoluționist la Universitatea din Zurich, oferă dovezi convingătoare că bonobo utilizează o formă de comunicare mult mai avansată decât se considera anterior.
Sunete cu semnificații complexe: o limbă în dezvoltare?
Bonobo sunt renumiți pentru diversitatea sunetelor pe care le pot genera – de la țipete și hohote la fluierături și bipuri. Ceea ce este cu adevărat impresionant este că aceștia nu doar emit aceste sunete în mod izolat, ci le combină în structuri care par a avea semnificații distincte.
Echipa de cercetători a înregistrat aproximativ 700 de apeluri emise de bonobo în sălbăticie. Fiecare sunet a fost înregistrat împreună cu un set cuprinzător de date contextuale – indicând dacă animalul era singur sau în companie, dacă se hrănea, se juca sau se afla în pericol. Pentru fiecare sunet au fost definiți în jur de 300 de parametri, permițând o analiză amănunțită a contextului în care a fost emis.
Datele au fost ulterior procesate matematic, transformate în vectori și integrate într-un spațiu semantic multidimensional, ceea ce a permis identificarea unor modele semantice. A astfel s-a descoperit un fenomen recunoscut în lingvistică sub denumirea de „compoziție non-trivială”. Acest concept, anterior considerat specific exclusiv uman, include abilitatea de a crea expresii noi prin combinarea unor elemente de bază – în acest caz, sunetele emise de bonobo.
De exemplu, un hohot înalt combinat cu unul scăzut poate indica o avertizare sau disperare, în funcție de context, în timp ce un „bip” urmat de un fluierat semnalează dorința de a menține coeziunea de grup. Aceste structuri vocale compuse sugerează existența unor reguli semantice interne și a unei forme primitive de „gramatică”.
Implicații pentru înțelegerea evoluției limbajului
Descoperirile efectuate de Berthet și echipa sa transformă modul în care percepem comunicarea animalelor și, în consecință, originea limbajului uman. Dacă bonobo pot forma expresii noi din elemente vocale fundamentale, acest fapt sugerează că capacitatea de a genera limbaj complex are rădăcini mai profunde în arborele evolutiv al primatelor decât s-a crezut anterior.
Mai mult, este notabil că aceste combinații de apeluri nu sunt arbitrare, ci recurente și relevante în contexte specifice, indicând că membrii grupului le recunosc și le interpretează într-un mod comun. Așadar, bonobo nu doar „își exprimă voința”, ci construiesc mesaje.
Pasul următor: extinderea cercetării către alte specii
Aceste rezultate captivante reprezintă doar începutul unor noi investigații în domeniul comunicării animalelor. Cercetătorii elvețieni plănuiesc să extindă studiul asupra altor primate, includ cimpanzeii, gorilele și gibonii, pentru a observa dacă același tip de compoziție non-trivială există și la aceste specii. În plus, semnalele vocale vor fi studiate împreună cu gesturile fizice, extrem de frecvente printre bonobo, pentru a înțelege cum se interconectează diferitele canale de exprimare și cum contribuie la semnificația finală a mesajului.
Comunicarea bonobo: un pod între instinct și rațiune
Studiile recente sugerează că bonobo trebuie priviți nu doar ca simple animale care reacționează la stimuli, ci ca ființe capabile de g
