Boala Lyme: O Amenințare Invizibilă Transmisă prin Căpușe
Boala Lyme este o infecție provocată de bacteria Borrelia burgdorferi, care se transmite către oameni prin mușcăturile căpușelor infectate, în special cele din genul Ixodes. În ultimele zece ani, această afecțiune a fost raportată tot mai frecvent, nu numai în România, ci la nivel mondial, generând neliniște din cauza simptomelor sale complexe și deseori insidioase. Numită adesea „boala cu 100 de fețe”, Lyme poate semăna cu diverse afecțiuni, de la gripă și reumatism, până la boli neurologice sau cardiace, motiv pentru care identificarea și intervenția rapidă sunt esențiale.
Cum se transmite Lyme?
Căpușele infectate sunt singura modalitate cunoscută prin care bacteria Borrelia burgdorferi este transmisă. Acestea se găsesc frecvent în zonele umede și împădurite, cu vegetație înaltă sau arbuști, preferând climele calde, astfel că vârful sezonului de mușcături este primăvara și vara, între aprilie și octombrie. Activități precum grădinăritul, plimbările prin pădure, drumețiile sau campingul pot crește riscul de expunere.
Este important de reținut că pentru ca bacteria să fie transmisă efectiv, căpușa trebuie să rămână atașată de piele între 36 și 48 de ore. Prin urmare, o verificare atentă a pielii după fiecare ieșire în natură și îndepărtarea rapidă a căpușelor sunt esențiale pentru prevenirea infecției.
Simptomele bolii Lyme – de ce se numește „boala cu 100 de fețe”?
Simptomatologia acestei boli este extrem de variată și poate progresa în mai multe stadii, ceea ce complică diagnosticul și poate duce la întârzierea acestuia sau la confundarea cu alte afecțiuni.
Etapa I – Infecție precoce localizată:
– Primul semn clasic este o erupție cutanată roșie, cunoscută sub numele de eritem migrator, care se poate manifesta în intervalul de 3-30 de zile de la mușcătură. Erupția poate avea forma unei ținte (cercuri concentrice).
– Pe lângă erupție, pot apărea febră, frisoane, dureri musculare, oboseală și dureri de cap, asemănătoare simptomelor gripale.
Etapa II – Infecție diseminată timpurie:
– Dacă nu se intervine terapeutic, bacteria se răspândește dincolo de locul mușcăturii, afectând pielea, articulațiile, inima și sistemul nervos.
– Vor apărea posibile erupții pe corp, dureri și inflamații articulare, pareză facială sau tulburări neurologice, precum amorțeli și dificultăți de concentrare.
– În unele cazuri, pot apărea aritmii sau inflamații ale miocardului (miocardită Lyme).
Etapa III – Infecție diseminată cronică:
– La câteva luni sau chiar ani de la infecție, Lyme poate genera simptome cronice severe. Acestea includ artrită Lyme (în special la genunchi), encefalopatie (probleme de memorie și concentrare), neuropatii periferice și acrodermatită cronică atrofică.
– Chiar și după tratament, unii pacienți pot dezvolta sindrom post-tratament, cu oboseală cronică și dureri persistente.
Diagnosticarea bolii Lyme
Stabilirea diagnosticului pentru Lyme poate fi o provocare. Simptomele nespecifice, combinate cu un istoric de expunere la căpușe, fac ca testarea să fie crucială. De obicei, medicul va recomanda următoarele teste:
– Test ELISA – pentru a detecta anticorpii IgM și IgG împotriva Borrelia burgdorferi.
– Test Western Blot – un test confirmator, mai specific, care identifică anticorpii din sânge.
– Alte metode: analiza lichidului cefalorahinian în caz de complicații.
