Descoperirea resturilor lui Sahelanthropus tchadensis a provocat o mare controversă științifică, având implicații semnificative pentru înțelegerea originii speciei umane.
În 2001, o echipă franco-ciadiană condusă de paleontologul francez Michel Brunet a găsit în deșertul Djurab, în nordul Ciadului, un craniu fosilizat aproape intact, datat la aproximativ 7 milioane de ani. Acest craniu a fost denumit Toumaï, care înseamnă „speranță de viață” în limba locală gorane, și a fost asociat unei specii necunoscute până atunci: Sahelanthropus tchadensis.
Considerat de unii specialiști drept cel mai vechi reprezentant cunoscut al liniei homininelor, grup care cuprinde oamenii moderni și strămoșii noștri dispăruți, Toumaï a generat atât entuziasm, cât și scepticism. Craniul prezintă o combinație de trăsături primitive, precum un creier mic (asemănător cu cel al unui cimpanzeu), și caracteristici care indicau mers biped, inclusiv poziția foramenului magnum, deschiderea prin care măduva spinării trece către creier. Această particularitate anatomică l-a determinat pe Brunet și colegii săi să declare că Sahelanthropus ar fi fost un biped, posibil strămoș direct al omului, scrie The Guardian.
Un femur ciudat, dar și competiția științifică fără precedent
Controversa s-a intensificat în jurul unui os al coapsei, un femur fosilizat, descoperit în aceeași locație cu craniul, însă care nu a fost inclus inițial în publicațiile științifice. Mulți paleontologi consideră femurul ca fiind elementul crucial care ar putea valida sau infirma ideea că Toumaï se deplasa biped. Surprinzător, acest os a rămas nepublicat vreme de aproape două decenii, ceea ce a stârnit suspiciuni referitoare la selectivitatea interpretărilor și transparența procesului științific.
În 2020, o echipă coordonată de cercetătorul Franck Guy a publicat finalmente o analiză detaliată a femurului. Concluzia lor a fost aceasta: osul nu prezintă trăsături specifice bipediei. Astfel, conform acestor rezultate, Sahelanthropus tchadensis ar putea fi mai degrabă un primat arboricol decât un umblător pe două picioare. Această interpretare contrazice direct ipoteza lui Michel Brunet și ar putea reclasifica Toumaï ca un colateral evolutiv, nu un strămoș uman direct.
Disputa a devenit una dintre cele mai intense în domeniul paleoantropologiei. Divergențele nu sunt doar științifice, ci și personale. Cercetători relevanți din Franța și Ciad s-au poziționat pe linii de fracture legate de autoritate, merit și chiar postcolonialism științific. Întrebările fundamentale care se află în centrul acestei polemici sunt: Cine are dreptul să interpreteze descoperirile? Ce se întâmplă atunci când datele sunt reținute? Și cât de solidă este o teorie fără dovezi complete?
Ce implicații există pentru arborele evolutiv uman
Miza acestei discuții nu este doar una academică. Dacă Sahelanthropus tchadensis nu este un biped, atunci ipoteza că linia umană a apărut în Africa Centrală cu 7 milioane de ani în urmă devine incertă. În această situație, specii ulterioare, precum Orrorin tugenensis sau Ardipithecus ramidus, descoperite în Africa de Est și datate ulterior, ar putea redeveni cei mai vechi hominini bipedali cunoscuți.
„Blestemul lui Toumaï” evidențiază nu doar complexitatea cercetării paleoantropologice, ci și tensiunile dintre descoperire, interpretare și ambițiile personale. În absența unui consens privitor la postura și locomotia acestor…
