Biologia evoluționistă are nevoie de reformă: ce arată ultimele studii ale cercetătorilor

Cum se vor adapta viața de pe Pământ și ecosistemele care o susțin la schimbările climatice? Ce specie va dispărea sau va evolua în ceva nou? Cum vor dezvolta microbii rezistență suplimentară la antibiotice? Biologia evoluționistă, susțin cercetătorii.

Aceste tipuri de întrebări, care au o importanță fundamentală pentru modul nostru de viață, sunt toate un accent pentru cercetătorii care studiază evoluția și se vor dovedi din ce în ce mai importante pe măsură ce planeta se încălzește.

Dar găsirea răspunsurilor nu este singura provocare cu care se confruntă biologia evoluționistă. Teoriile lui Charles Darwin ar putea avea peste 150 de ani, dar întrebările majore despre modul în care funcționează evoluția sunt departe de a fi rezolvate.

Biologia evoluționistă trece acum în una dintre cele mai intense dezbateri pe care le-a avut de mai mult de o generație. Și modul în care se desfășoară această dezbatere ar putea avea un impact semnificativ asupra viitorului acestui domeniu științific. Unii biologi și filozofi susțin că biologia evoluționistă are nevoie de reformă, susținând că explicațiile tradiționale ale modului în care organismele se schimbă în timp, pe care oamenii de știință le-au presupus încă din anii 1930, împiedică asimilarea unor descoperiri noi.

Biologia evoluționistă contemporană, susține o minoritate, este incompletă. Viziunea dominantă și tradițională a câmpului este prea preocupată de modul în care genele dintr-o populație se schimbă în timp. Acest lucru neglijează, susțin acești critici, modul în care organismele individuale își modelează mediul și se adaptează pe parcursul vieții lor, pentru a supraviețui și a se reproduce.

Unii merg până acolo încât spun că teoria evoluționistă în sine este în criză și trebuie înlocuită cu ceva nou. Dar nu toți biologii sunt convinși. Unii susțin că apelurile repetate la reformă sunt greșite și pot împiedica progresul.

Ce părere au cercetătorii despre biologia evoluționistă

Versiunea de biologie evolutivă care este încă predată în mare măsură în școli își are originea în sinteza modernă. Aceasta a fuzionat teoria lui Gregor Mendel, conform căreia organismele moștenesc particule discrete (ceea ce numim acum gene) cu teoria selecției naturale a lui Charles Darwin. Darwin a sugerat că condițiile de mediu înlătură trăsăturile ereditare care nu sunt utile și le promovează pe cele care oferă organismelor un avantaj.

Sinteza modernă a avut ca scop unificarea biologiei, dar a fost dominată de câteva subdomenii, în special genetică și paleontologie, și s-a concentrat asupra modului în care populațiile își schimbă structura genetică în timp. Din această perspectivă, organismele sunt obiecte și materia primă pentru selecția naturală.

În special, sinteza modernă nu a încorporat toate domeniile. Studiul modului în care se dezvoltă embrionii și al modului în care organismele interacționează între ele și mediul lor (ecologia) a fost în mare parte exclus. Organismele nu sunt, susțin criticii sintezei moderne, obiecte pasive ale selecției naturale. În schimb, spun ei, organismele sunt agenți care schimbă acele medii.

Un exemplu celebru este castorul, care construiește baraje pentru a supraviețui și a se reproduce, schimbându-și împrejurimile în acest proces. Această modificare influențează, la rândul său, selecția naturală asupra ei însăși și a altor specii, schimbând astfel evoluția pe termen lung a castorului.

De asemenea, organismele moștenesc mai mult decât ADN-ul. Acest lucru provoacă ipoteza sintezei moderne că trăsăturile pe care le dobândește un organism în timpul unei singure vieți nu pot fi transmise.

Există o transmitere culturală: păsările cântătoare transferă noilor generații nutrienți în ouă, așa cum oamenii își oferă descendenților anticorpi prin laptele matern. Unii biologi spun că aceste dotări pot revitaliza studiul biologiei evoluționiste, abatendu-ne atenția de la moștenirea genetică strictă.



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.