În data de 26 iunie 1967, Karol Wojtyla, care a devenit ulterior Papa Ioan Paul al II-lea, a primit titlul de cardinal. Născut pe 18 mai 1920, în Wadowice, Polonia, Wojtyla a fost orfan de mamă la doar 9 ani și a fost crescut de tatăl său, un ofițer de carieră. Această pierdere profundă l-a influențat pe tânărul Wojtyla, care și-a dedicat viața Fecioarei Maria, pe care o considera un model matern desăvârșit.
Pe timpul ocupației naziste în Polonia, el a fost implicat în teatrul amator și a muncit într-o fabrică, în timp ce studia teologia în secret. La 1 noiembrie 1946, a fost hirotonit preot, iar ascensiunea sa în Biserica Catolică a fost impresionantă. Wojtyla a devenit un lider spiritual proeminent, cunoscut pentru legăturile sale directe cu oamenii și pentru eforturile de a promova drepturile omului și libertatea religioasă.
La 16 octombrie 1978, Wojtyla a fost ales Papă, fiind primul papă neitalian după 455 de ani. Pontificatul său, care a durat aproape 27 de ani, a fost caracterizat de numeroase călătorii internaționale și de o atitudine curajoasă față de problemele sociale și politice, inclusiv rolul său în sfârșitul comunismului în Europa de Est.
De asemenea, Papa Ioan Paul al II-lea a fost o personalitate carismatică și inovatoare; a fost venerat pe întreg globul și poreclit „atletul lui Dumnezeu” datorită energiei și determinării cu care a îndeplinit funcția papală. În 1981, a supraviețuit unei tentative de asasinat și a atribuit recuperarea sa ajutorului Fecioarei Maria, ceea ce i-a crescut și mai mult popularitatea.
Sub conducerea sa, Biserica Catolică a experimentat o revitalizare în ceea ce privește modernitatea și deschiderea pentru dialogul multicultural și interreligios, întărind astfel poziția sa pe scena globală. În concluzie, Papa Ioan Paul al II-lea rămâne unul dintre cei mai influenți lideri religioși ai secolului XX.
