# **Aurorele de pe Neptun, observate pentru prima oară după 36 de ani de cercetări**
Neptun, imensul înghețat aflat la marginea Sistemului Solar, continuă să uimească oamenii de știință. După mai mult de trei decenii de la primele dovezi referitoare la activitatea aurorală a planetei, cercetătorii au confirmat, în cele din urmă, prezența aurorelor pe Neptun. Această descoperire remarcabilă a fost posibilă datorită tehnologiei avansate a Telescopului Spațial James Webb (JWST). În urma acestor observații, s-a constatat, de asemenea, că atmosfera superioară a lui Neptun a devenit semnificativ mai rece comparativ cu 1989, anul în care planeta a fost survolată de sonda Voyager 2.
—
## **Ce sunt aurorele și cum se formează?**
Aurorele sunt fenomene luminoase spectaculoase care apar când particulele electrice provenite de la Soare interacționează cu câmpul magnetic al unei planete. Pe Pământ, acest fenomen produce celebrele **”luminile nordice” (Aurora Borealis)** și **”luminile sudice” (Aurora Australis)**, care sunt vizibile în regiunile polare.
În Sistemul Solar, aurorele au fost detectate și pe Marte, Jupiter, Saturn, Mercur, Venus și Uranus. Totuși, mecanismele ce stau la baza acestor fenomene variază de la o planetă la alta, în funcție de intensitatea câmpului magnetic și de compoziția atmosferei. Neptun este, în prezent, ultima planetă din sistem în care astfel de activități luminoase au fost confirmate.
—
## **Descoperirea aurorelor pe Neptun, o surpriză semnificativă**
Henrik Melin, cercetător la Universitatea Northumbria (Regatul Unit) și autor principal al studiului, a menționat că descoperirea aurorelor pe Neptun reprezintă una dintre cele mai captivante realizări științifice de până acum. Deși specialiștii suspectau existența acestora încă din anii ’80, lipsa echipamentelor adecvate a îngreunat confirmarea prezenței lor.
**JWST a reușit să măsoare radiația infraroșie emisă de planeta Neptun, precum și distribuția ionului trihidrogen (H₃⁺), un element strâns legat de activitatea aurorală.** Această distribuție a ionului a confirmat existența fenomenului, însă, spre deosebire de Terra, aurorele de pe Neptun nu sunt situate în apropierea polilor.
—
## **Neptun, mai rece decât în 1989**
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri obținute în urma acestor observații a fost legată de temperatura planetei. Atmosfera superioară a lui Neptun a cunoscut o răcire semnificativă în comparație cu 1989, anul în care Voyager 2 a zburat pe lângă planetă și a realizat primele imagini detaliate. De fapt, temperatura actuală este de **două ori mai scăzută** decât în măsurătorile efectuate acum peste trei decenii.
Această scădere a temperaturii ar putea explica parțial motivul pentru care aurorele de pe Neptun nu au fost observate mai devreme. Un semnal auroral mai slab, împreună cu distanța considerabilă față de Pământ și limitările telescoapelor mai vechi, au făcut ca detectarea acestor fenomene să fie extrem de provocatoare.
—
## **Un câmp magnetic puternic și înclinat**
Un alt factor care influențează distribuția neobișnuită a aurorelor pe Neptun este câmpul său magnetic. Observațiile efectuate de Voyager 2 au demonstrat că acesta este **înclinat la 47° față de axa de rotație a planetei**, ceea ce determină particulele solare să interacționeze diferit în comparație cu alte planete gigantice, cum ar fi Jupiter sau Saturn.
„H₃⁺ a fost un indicator clar al activității aurorale pe toți giganții gazoși – Jupiter, Saturn și Uranus – și ne a
