De-a lungul decadelor, astronomii au speculat că găurile negre pot fi clasificate în trei tipuri principale, dar cunoștințele noastre ar putea să nu fie cele mai precise.
Aceștia le-au categorisit în găuri negre de masă stelară, având mase între 5 și 50 de ori cea a Soarelui. Găuri negre supermasive (SMBH), ce pot fi de milioane sau chiar miliarde de ori mai masive decât Soarele. Și, în final, găuri negre de masă intermediară (IMBH), care se situează între cele două tipuri.
În timp ce primele două tipuri au fost observate de mai multe ori, dovezile pentru IMBH s-au dovedit a fi mult mai greu de obținut. Aceasta este o problemă semnificativă, deoarece IMBH sunt considerate a fi veriga missing în evoluția găurilor negre – etapa intermediară între cele de masă stelară și cele supermasive.
Recent, o echipă internațională condusă de cercetători de la Lunar Labs Initiative (LLI) de la Universitatea Vanderbilt a declarat că a descoperit dovezi pentru existența acestor obiecte elusive.
Într-unul dintre studii, o echipă condusă de Krystal Ruiz-Rocha și Anjali Yolkier explică cum au reanalizat datele obținute de la Observatorul de unde gravitaționale LIGO și de la colaborarea Virgo, în căutarea unor semnale de fuziuni între găuri negre de masă intermediară.
O oportunitate unică de a observa primele stele care au luminat Universul
Rezultatele sugerează că aceste observatoare au detectat evenimente de unde gravitaționale asociate cu ciocniri între găuri negre cu mase între 100 și 300 de mase solare.
Acestea reprezintă cele mai mari coliziuni de găuri negre raportate vreodată și se încadrează perfect în intervalul de mase unde se crede că există găurile negre de masă intermediară.
„Găurile negre sunt adevărate fosile cosmice,” afirmă Karan Jani, astronom și autor principal. „Masele găurilor negre descoperite în această nouă analiză au fost până acum pur speculative în astronomie. Această nouă populație de găuri negre deschide o oportunitate unică de a explora primele stele care au luminat Universul.”
Într-o cercetare conexă, oamenii de știință au investigat de asemenea modul în care misiunea LISA (Laser Interferometer Space Antenna), care va fi lansată în anii 2030, ar putea valida aceste rezultate.
Spre deosebire de detectoarele LIGO și Virgo, care captează ultimele momente înainte de o coliziune, LISA va putea urmări coliziunile cu ani înainte de a avea loc, în timp ce găurile negre se învârtesc una spre alta, generând unduiri în spațiu-timp, scrie ScienceAlert.
Această oportunitate de observare ext
