Aripile Bufnițelor Strălucesc în Roz: O Misterioasă Realitate Naturală cu Implicații Biologice Captivante
Bufnițele au captat mereu atenția oamenilor, atât prin aura lor enigmatică cât și prin caracteristicile distincte care le fac vânători excepționali în întuneric. Recent, o descoperire a ornitologilor scoate în evidență o trăsătură camuflată a acestor prădători nocturni: ciuful de pădure (Asio otus), o specie de bufniță răspândită în Europa, Asia și America de Nord, prezintă pene fluorescente care emit o luminozitate roz sub lumina ultravioletă (UV). Această abilitate aduce o nouă perspectivă asupra comportamentului, biologiei și ecologiei bufnițelor.
Fenomenul: Pene Fluorescente în Nuante de Roz
Într-o cercetare publicată în The Wilson Journal of Ornithology, o echipă de cercetători de la Universitatea Northern Michigan, condusă de ornitologul Emily Griffith, a studiat penele colectate de la 99 de ciufi de pădure ce au migrat în primăvara anului 2020 prin Peninsula Superioară din Michigan, SUA. Obiectivul acestei cercetări a fost să identifice și să caracterizeze prezența fluorescenței roz în penajul acestor păsări, precum și să dezvăluie dacă acest fenomen răspândește mesaje utile între indivizii aceleași specii.
Fluorescența este generată de pigmenții porfirinici, compuși fotosensibili care reflectă lumina UV, creând o strălucire magenta. Numele lor provine din greaca veche – „porphyra”, referindu-se la culoarea mov. Un aspect fascinant este că această luminozitate rămâne invizibilă pentru majoritatea mamiferelor, inclusiv pentru prada principală a bufnițelor – rozătoarele. Alte păsări, inclusiv bufnițele în sine, au capacitatea de a percepe lumina UV, sugerând că aceste trăsături ar putea juca un rol în comunicarea între indivizi.
O Nouă Formă de Comunicare Vizuală?
Una dintre întrebările esențiale la care cercetătorii au încercat să găsească un răspuns a fost dacă aceste reflexii roz transmit un mesaj semnificativ. Este bine cunoscut că penajul păsărilor oferă indicii despre sex, vârstă, starea de sănătate sau disponibilitatea la împerechere. Cercetătorii au observat că:
– Femelele tind să aibă un penaj mai închis, cu o strălucire vizibilă mai redusă, dar mai fluorescent în UV.
– Masculii tineri cu penaj mai deschis arătau o intensitate mai mare a pigmentului în funcție de greutatea corpului – un posibil semnal al sănătății optime.
– Păsările mai în vârstă evidențiau un conținut mai crescut de porfirine, sugerând o acumulare a pigmentului de-a lungul timpului, între năpârliri.
Acești factori sugerează că fluorescența ar putea indica subtil selecția sexuală, în special în timpul ritualurilor de curtare care implică zboruri specifice efectuate de masculi pentru a capta atenția femelelor.
Fluorescența și Funcționalitatea sa: Clocitul și Regimul Termic
Deși zborul de curtare al masculilor ar putea expune porțiuni fluorescente ale penajului, o întrebare fundamentală persistă: de ce femelele demonstrează o intensitate mai mare a acestei caracteristici, dacă ele nu participă activ la asemenea ritualuri vizuale? O posibilă explicație se leagă de rolul funcțional al pigmenților porfirinici.
Această teorie sugerează că pigmenții ar putea contribui la termoreglare, similar cu cei prezenți în coaja ouălor păsărilor, care reflectă radiațiile infraroșii și ajută la menținerea temperaturii optime pentru dezvoltarea embrionilor. Astfel, în cazul bufnițelor, porfirinele din penele interioare ale aripilor ar putea
