Atunci când discutăm despre animalele care săpau în pământ, ne vin în minte, în general, cârtițele, șoarecii de câmp sau alte rozătoare. Totuși, natura ascunde un adevărat campion al subteranului: Halicephalobus mephisto, un vierme microscopic găsit la peste 3 kilometri adâncime în scoarța Pământului, într-o mină de aur din Africa de Sud. Această creatură aproape incredibilă trăiește într-un mediu lipsit de lumină, cu presiune mare și temperaturi extreme, unde oxigenul este aproape inexistent. Este, fără îndoială, cea mai profundă formă de viață multicelulară cunoscută până acum.
Cum reușește să supraviețuiască la aceste adâncimi
Halicephalobus mephisto a fost descoperit într-o zonă unde temperaturile depășesc 35 de grade Celsius, presiunea este de sute de ori mai mare decât la suprafață, iar oxigenul aproape că lipsește. Este surprinzător cum acest vierme nematod s-a adaptat perfect acestor condiții, dezvoltând o rezistență extraordinară la stresul termic și chimic. Numele său provine de la „Mephisto” – o referință la infernul subpământean în care se află.
Hrana sa constă în bacteriile și microorganismele care se dezvoltă în apele subterane izolate de suprafață de milioane de ani. Nu are nevoie de soare, fotosinteză sau plante. Întregul ecosistem se bazează pe chimiosinteză – un proces prin care bacteriile obțin energie din reacții chimice, nu din lumină.
Această formă de viață ilustrează nu doar versatilitatea biologică a planetei noastre, ci și posibilitatea existenței vieții în medii extreme – un indiciu crucial pentru cercetările privind viața extraterestră.
Cu mult peste săpăturile obișnuite din grădină
Comparativ cu Halicephalobus mephisto, animalele care sapă în grădini par a fi de-a dreptul domestice. De exemplu, cârtițele pot săpa tuneluri de până la 70 cm adâncime, iar șoarecii de câmp, goferele și veverițele de pământ nu se coboară mai mult de 1 metru. Chiar și armadillo, un alt săpător cunoscut, își construiește bârlogul la câțiva metri adâncime în sol.
De fapt, tunelurile lăsate de aceste animale în grădini sunt adesea confundate, dar pot fi distinse după dimensiuni și trăsături: cârtițele ridică movile de pământ, voles creează brăduțuri subțiri în iarbă, iar goferele închid intrările tunelurilor cu dopuri de pământ. Toate aceste viețuitoare săpa pentru hrană, adăpost sau reproducere, însă rareori depășesc câțiva metri adâncime.
În contrast, H. mephisto trăiește la peste 3000 de metri sub scoarța terestră, în completă izolare față de suprafață, într-un mediu ostil oricărei forme de viață obișnuite. Și faptul că este o ființă multicelulară și nu o simplă bacterie face ca descoperirea sa să fie considerată revoluția
