Titlu: Bărcile Solare ale lui Keops – Comori Arheologice ale Antichității Egiptene
În vara anului 1954, arheologul egiptean Kamal el-Mallakh a realizat una dintre cele mai impresionante descoperiri arheologice ale secolului XX: două nave antice, îngropate în gropi închise cu blocuri masive de calcar, situate la baza laturii sudice a Marii Piramide din Giza. Aceste ambarcațiuni de dimensiuni mari, cunoscute în prezent ca „bărcile solare ale lui Keops”, au oferit o nouă viziune asupra ingineriei navale din Egiptul antic și asupra convingerilor religioase legate de viața de apoi.
Ce reprezintă bărcile solare ale lui Keops?
Fiecare dintre cele două ambarcațiuni are o lungime de aproximativ 43 de metri și o lățime de până la 6 metri, fiind confecționate din lemn de cedru provenit din Liban. Aceste vase nu au fost găsite în stare intactă, ci demontate în peste 1.200 de componente, stocate cu meticulozitate în cavitățile subterane. Destinația acestor nave rămâne învăluită în mister, iar teoriile despre utilizarea lor sunt încă subiect de dezbatere între egiptologi.
Cea mai acceptată teorie este cea spiritual-religioasă: bărcile ar fi avut o funcție ceremonială, însoțind simbolic spiritul faraonului Keops (2589–2566 î.e.n.) în călătoria sa eternă prin tărâmul de după moarte. Se considera că, după deces, sufletul faraonului trebuia să traverseze cerul alături de zeul soare Ra, într-o barcă sacră care străbătea zilnic cerul de la răsărit la apus. Astfel, aceste ambarcațiuni sunt văzute drept „bărci solare”, făcând parte din mitologia solară a Egiptului antic.
Pe de altă parte, o altă teorie sugerează că aceste nave ar fi putut fi utilizate efectiv, fie în cadrul ceremoniei funerare a faraonului, pe apele Nilului, fie în ritualuri religioase ce aveau loc în timpul vieții sale. Deși această ipoteză este atrăgătoare, nu există dovezi arheologice care să o susțină direct.
O minune inginerească a Antichității
Construcția bărcii a fost realizată cu o precizie remarcabilă, fără a conține cuie sau elemente metalice, ceea ce demonstrează nivelul avansat de abilități al meșteșugarilor egipteni. Îmbinările dintre plăci au fost concepute ca un puzzle tridimensional, iar fiecare componentă din lemn a fost cusută cu sfoară din fibre vegetale pentru a asigura durabilitatea și etanșeitatea navei.
Materialul folosit – cedrul din Liban – era extrem de prețios la acea vreme, fiind apreciat pentru durabilitatea și rezistența sa naturală la apă. Aceasta ilustrează nu doar abilitatea tehnologică, ci și existența unei rețele comerciale sofisticate, capabilă să aducă lemn de calitate superioară din zone îndepărtate.
Reconstituirea și conservarea bărcilor
După ce au fost descoperite, vasele au fost conservate cu atenție. Prima barcă a fost complet restaurată între 1954 și 1956, un proces care a durat mai bine de 18 luni. Timp de decenii, aceasta a fost expusă la Muzeul Bărcii Solare, situat în apropierea Marii Piramide, devenind una dintre cele mai atrăgătoare locații arheologice din Giza. Din 2021, barca a fost mutată în Marele Muzeu Egiptean, unde beneficiază de condiții moderne de conservare și expunere.
Cea de-a doua barcă a fost lăsată neafectată până în anul 2009, când a demarat un amplu proces internațional de recuperare și restaurare. Acest proiect implică atât arheologi egipteni, cât și specialiști din Japonia, și este încă în desfășurare.
Bărcile solare astăzi: între enigmă și fascinație
