O nouă descoperire deosebită:
Mamiferele s-au adaptat la viata terestră cu mult înainte de dispariția dinozaurilor
O cercetare recentă realizată de Universitatea din Bristol, Anglia, oferă o nouă viziune asupra modului în care mamiferele preistorice au reușit să supraviețuiască și să aibă succes evolutiv. Studiul, publicat în renumita revistă științifică Palaeontology, arată că numeroase specii de mamifere au început să se adapteze la viața pe sol cu milioane de ani înainte de impactul asteroidului care a provocat extincția masivă de la sfârșitul Cretacicului, acum aproximativ 66 de milioane de ani în urmă.
Un studiu axat pe oasele membrelor inferioare
Cercetătorii au ajuns la această concluzie examinând fragmente fosilizate ale oaselor membrelor mamiferelor marsupiale și placentare extrase din vestul Americii de Nord, una dintre puținele zone care conservă fosile bine păstrate din această perioadă. Aceste fragmente de la capetele oaselor membrelor, deși sunt mici, oferă informații cruciale despre modul de mișcare al acestor animale.
Echipa de cercetare a aplicat modele statistice și comparații cu scheletele mamiferelor contemporane pentru a determina dacă aceste specii se deplasau prin copaci sau locuiau pe sol. Rezultatele au relevat un număr semnificativ de specii care erau deja adaptate mediului terestru înainte de catastrofa provocată de impactul asteroidului.
Influența florei asupra evoluției
Conform Christinei Janis, profesoară la Universitatea din Bristol și autoare principală a lucrării, schimbările profunde în ecologia plantelor din perioada târzie a Cretacicului ar fi motivat această tranziție. Apariția angiospermelor (plante cu flori) a modificat ecosistemele, creând habitate mai dense și variate la nivelul solului.
Diversificarea vegetației ar fi oferit resurse și adăposturi suplimentare pentru mamifere, stimulând dezvoltarea formelor de viață adaptate unui stil de viață pe sol. În același timp, mamiferele arboricole, care erau obșinuite cu viața în copaci, par să fi avut un dezavantaj după catastrofa care a dus la dispariția dinozaurilor.
Inovație metodologică
Un aspect semnificativ al acestui studiu este metoda sa inovatoare: spre deosebire de abordările tradiționale care se bazau pe schelete complete, cercetătorii au utilizat fragmente mai mici de oase pentru a contura schimbările în comunitatea mamiferiană. Această metodologie a permis analiza unui număr mult mai mare de specimene, sporind astfel precizia concluziilor.
Pentru analize, experții au recurs la colecții muzeale din New York, California și Calgary. Prelucrarea datelor a inclus utilizarea algoritmilor statistici moderni pentru a identifica modul de mișcare al acestor mamifere strâns legate de speciile contemporane de marsupiale și placentare.
Schimbarea paradigmei în paleontologie
„Nu este prima dată când se investighează modul de deplasare al mamiferelor din trecut, însă aceasta este una dintre primele încercări sistematice de a utiliza elemente osoase atât de mici pentru a construi o imagine de ansamblu asupra întregii comunități de mamifere dintr-un interval geologic”, a subliniat profesoara Janis. Acest aspect are implicații semnificative pentru înțelegerea adaptabilității mamiferelor și a succesului lor după extincție.
Concluziile studiului sugerează că schimbările climatice și ecologice – în special modificările în flora – au avut un impact mult mai considerabil asupra mamiferelor din Cretacic decât presiunea exercitată de dinozauri. Aceasta contrazice concepția clasică conform căreia mamiferele erau restricționate la nișe marginale din cauza dominației dinozaurilor.
