În anul 1887, Vincent van Gogh a realizat primele sale lucrări în care apare floarea-soarelui – începutul unei serii ce urma să-i contureze stilul și să-i aducă recunoaștere internațională. „Floarea-soarelui îmi aparține”, menționa el într-o corespondență, subliniind o legătură profund personală cu acest element vizual, care l-a însoțit în unele dintre cele mai intense perioade ale creației sale.
La mai bine de un secol după ce artistul a trecut în neființă, floarea-soarelui a devenit nu doar „a lui Van Gogh” – ci un simbol global al speranței, al vulnerabilității și loialității.
Între 1887 și 1889, Van Gogh a creat unsprezece opere dedicate florii-soarelui. Patru dintre acestea au fost realizate în Paris, alte patru în Arles, în decurs de o săptămână, în 1888 – într-o perioadă de entuziasm și intensitate creativă. Ultimele trei au fost reinterpretări ale celor anterioare.
Trei etape, un singur motiv
Van Gogh nu a explicat niciodată în mod explicit ce reprezintă această floare pentru el. Unii cercetători în domeniul artei o consideră un simplu experiment cromatic – o explorare a nuanțelor de galben cald și variantelor sale complementare. Însă contextul sugerează o semnificație mai profundă: lucrările erau destinate decorării Casei Galbene, locul unde urma să se stabilească prietenul și colegul său artist, Paul Gauguin. Van Gogh visa la o comunitate artistică unită, dar acest vis s-a destrămat după doar două luni. Relația dintre cei doi artiști a devenit problematică din cauza diferențelor de viziune și temperament. Gauguin avea o fire dominatoare și părea scepit față de stilul impulsiv al lui Van Gogh, iar tensiunile au culminat cu faimosul incident în care Van Gogh, într-un acces de tulburare mintală, și-a tăiat o parte din ureche.
La scurt timp după acest eveniment, Gauguin a părăsit Arles, punând capăt definitiv visului comunității artistice. Iar la două luni după plecarea lui, Van Gogh a decedat, la vârsta de 37 de ani, fără satisfacția de a fi reușit să vândă majoritatea lucrărilor sale.
Cu toate acestea, floarea-soarelui a rămas. Nu doar în operele lui Van Gogh, ci și în istoria artei, unde a fost preluată, reinterpretată și recontextualizată de generații de artiști, de la Anthony van Dyck și Maria van Oosterwyck, până la Ai Weiwei și Anselm Kiefer.
Originară din Americi, floarea-soarelui a fost adusă în Europa abia în secolul al XVI-lea. Fascinația pentru heliotropismul său – capacitatea de a urmări sursa de lumină – a transformat-o rapid într-un simbol al fidelității, devotamentului și al iubirii veșnice.
Mitologia greacă a contribuit și ea la această simbioză de simboluri. În conformitate cu o versiune, nimfa Clytie, îndrăgostită de zeul Soare, Apollo, a fost transformată în floare pentru că nu putea să-și desprindă ochii de cer. Această imagine romantică și tragică a fost preluată în pictura barocă și olandeză, în care <a href="https://www.descopera.ro/cultura/20801541-arta-ca-terapie-cum-folosesc-artistii-creatia-pentru-a-explora-trauma-si-vindecarea-
