Pe 28 iunie 1914, în Sarajevo, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitor al tronului Austro-Ungar, și soția sa, Sophie, au fost asasinați de Gavrilo Princip, un tânăr sârbo-bosniac, parte a organizației panslaviste „Mâna Neagră”. Ca urmare a acestui atac, o lună mai târziu, Austro-Ungaria lansează un atac împotriva Serbiei, inaugurând Primul Război Mondial. De-a lungul vremii au circulat informații că atentatul de la Sarajevo ar fi putut fi oprit. Au existat numeroase semnale de alarmă că un act terorist se pregătea. A transmis Serbia vreunul dintre aceste semnale de avertizare? Au avut oficialii austro-ungari cunoștință că viața arhiducelui Franz Ferdinand era în pericol?
La 10 zile după atacul de la Sarajevo, premierul Serbiei, Nikola Pašić, a oferit un interviu ziarului maghiar „Az Est”, în care a negat cu tărie că ar fi informat Austro-Ungaria cu privire la o posibila amenințare la adresa arhiducelui Franz Ferdinand.
În momentul publicării interviului, Pašić nu putea susține altceva, căci dacă ar fi recunoscut că avea cunoștințe înainte de atentat, acea recunoaștere ar fi însemnat că oficialii sârbi ar putea fi acuzați de complicitate la conspirație.
Nici Austro-Ungaria nu a admis că ar fi primit informații din Serbia privind o posibilă conspirație împotriva vieții arhiducelui Franz Ferdinand. Dacă ar fi acceptat că a primit vreo avertizare, s-ar fi ridicat întrebarea de ce nu au luat măsuri pentru prevenirea atentatului terorist.
Pe 2 iulie, ziarul vienez „Fremdenblatt” a difuzat o declarație oficială care nega veridicitatea zvonurilor conform cărora Ministerul Afacerilor Externe austro-ungar ar fi fost informat despre o amenințare la adresa vieții lui Franz Ferdinand.
„Există dovezi clare că a fost emis un avertisment”
Dacă atât Serbia, cât și Austro-Ungaria au negat că ar fi deținut informații despre pregătirea unui atentat împotriva lui Franz Ferdinand, de ce au existat atât de multe zvonuri în acea perioadă referitoare la un posibil avertisment emis de Belgrad?
Istoricii au cercetat informații care să determine dacă zvonurile erau veridice, în ciuda dezmințirilor oficialilor din ambele națiuni.
„Totuși, există dovezi incontestabile că a fost emis un avertisment. Cea mai incriminatoare sursă este chiar subsecretarul Ministerului de Externe francez, Abel Ferry, care a notat în jurnalul său că, pe 1 iulie (1914, n.r.), a primit vizita ministrului sârb la Paris, Milenko Vesnić, un vechi prieten de-al său.
În timpul discuției lor, Vesnić a declarat, printre altele, că guvernul sârbu `a informat guvernul austriac că auziseră ceva despre un complot`. Printre cei care confirmă acest fapt se numără și atașatul militar sârbu la Viena, care, în 1915, i-a spus istoricului italian Magrini că Pašić trimisese o telegramă către legația sârbească din Viena în care menționa că, `
