A fost descoperit organismul care se hrănește cu virusuri

Un tip de plancton de apă dulce este organismul care se hrănește cu virusuri, potrivit unui nou studiu al cercetătorilor de la University of Nebraska-Lincoln, din SUA.

Virusurile sunt adesea consumate accidental de o gamă largă de organisme și pot chiar condimenta dietele anumitor protiste marine. Dar pentru a fi calificate drept un adevărat pas în lanțul trofic, virusurile ar trebui să ofere o cantitate semnificativă de energie sau nutrienți pentru consumatorii lor.

Microbul Halteria, organismul care se hrănește cu virusuri, este un gen comun de protist despre care se știe că se deplasează mișcându-și cilii săi asemănători părului, care îl propulsează prin apă. Nu doar că probele de laborator ale acestui microb au consumat clorovirusurile adăugate în mediul său, însă virusul gigant a alimentat creșterea Halteria și a dus la o creștere a dimensiunii populației microbului.

Organismul care se hrănește cu virusuri ar putea influența ciclul carbonului

Efectele secundare ale consumului de clorovirusuri la scară largă în sălbăticie ar putea avea un impact profund asupra ciclului carbonului. Cunoscute că infectează algele verzi microscopice, clorovirusurile își fac gazdele să se spargă, eliberând carbon și alți nutrienți în mediu, un proces pe care consumul de virusuri în cantități mari l-ar putea limita.

„Dacă înmulțim o estimare brută a câte virusuri există cu câte ciliate există și cu câtă apă există, rezultă o mare mișcare de energie în lanțul trofic”, spune ecologistul John DeLong, de la University of Nebraska-Lincoln.

„Dacă acest lucru se întâmplă la scara la care credem, ar trebui să ne schimbe complet viziunea asupra ciclului global al carbonului”, adaugă el, potrivit Science Alert.

De ce sunt virusurile hrănitoare?

Cercetarea a durat trei ani și s-a bazat pe ideea că numărul mare de virusuri și de microorganisme care pot fi găsite în apă poate duce la consumarea primelor de către cele din urmă, deși nu au existat multe studii anterioare la care oamenii de știință să poată apela pentru referințe.

Există unele lucruri bune în interiorul virusurilor pentru un organism care dorește să se hrănească, cum ar fi aminoacizi, acizi nucleici, lipide, azot și fosfor. Cu siguranță o ființă sau alta și-ar dori să consume asta, au motivat cercetătorii.

Echipa a colectat mostre de apă dintr-un iaz și a adăugat clorovirusuri, căutând să vadă dacă vreo specie a tratat virusurile mai degrabă ca hrană decât ca o pe amenințare. Asta i-a condus la Halteria și Paramecium, ambele organisme prosperând în apă.

Organismul care se hrănește cu virusuri prosperă pe seama acestora

În timp ce Paramecium folosea virusurile drept gustări, iar dimensiunile microbului și numărul de microbi aproape nu s-au modificat; Halteria, pe de altă parte, se înfrupta din virusuri, folosind clorovirusul drept sursă de nutrienți. Populația ciliatelor a crescut de aproximativ 15 ori în două zile, în timp ce populația virusului a scăzut de o sută de ori.

„La început, a fost doar o sugestie că existau mai multe organisme Halteria. Dar apoi au fost suficient de mari încât să le pot lua cu un vârf de pipetă, să le pun într-o picătură curată și să le pot număra”, spune DeLong.

Pentru a marca ADN-ul clorovirusului înainte de a fi introdus în cele două tipuri de plancton a fost folosit colorant verde fluorescent. Acest lucru a confirmat că virusurile erau mâncate: vacuolele (echivalentul microbian al stomacurilor) străluceau în verde după hrănire.

Impactul asupra ecosistemelor încă nu a fost analizat

O analiză ulterioară a arătat că felul în care a crescut organismul care se hrănește cu virusuri în comparație cu declinul clorovirusului s-a potrivit cu rapoartele observate în alte relații microscopice de prădători versus pradă în mediile acvatice, oferindu-i echipei mai multe dovezi despre ceea ce se întâmplă.

Mai sunt multe de explorat aici. În continuare, cercetătorii vor să analizeze modul în care organismele consumatoare de virusuri ar putea afecta rețeaua trofică și evoluția speciilor, dar și rezistența populațiilor. Înainte de asta, totuși, ei trebuie să adune dovezi că acest lucru se întâmplă și în sălbăticie.

Cercetarea a fost publicată în PNAS.

Vă recomandăm să citiți și:

Durata de viață a albinelor a scăzut cu 50% în ultimele cinci decenii

O nouă specie de tardigradă a fost găsită în dunele de nisip din Finlanda

Gândacii de bălegar își fac adăposturi mai adânci pentru a scăpa de schimbările climatice

Diavolii de mare prosperă pe coasta Ecuadorului, arată un nou studiu



Postari asemanatoare :

468 ad

Comments are closed.