O analiză detaliată a rocii lunare aduse de misiunea chineză Chang’e-6 a furnizat dovezi decisive cu privire la motivul pentru care cele două emisfere ale Lunii prezintă aspecte atât de diferite. Studiul, realizat de profesorul Hejiu Hui de la Universitatea din Nanjing și publicat în revista *National Science Review*, sugerează că mișcările masive de magmă cauzate de atracția gravitațională a Pământului au sculptat suprafața satelitului nostru natural cu miliarde de ani în urmă.
Fața vizibilă a Lunii se distinge prin câmpii vaste de bazalt vulcanic întunecat și o concentrație ridicată de potasiu, elemente rare și fosfor (KREEP). În contrast, fața ascunsă este dominată de munți vechi, cu intense cratere, având o scoarță mult mai groasă și foarte puține câmpii vulcanice. Prin compararea rocilor colectate de Chang’e-6 de pe fața ascunsă cu cele aduse de misiunile Apollo și Chang’e-5 de pe fața vizibilă, cercetătorii au identificat o similitudine surprinzătoare în mantaua acestora.
**Diferențe semnificative la nivelul scoarței**
Bazaltele de pe ambele emisfere au compoziții chimice similare în adâncime, ceea ce sugerează că procesul inițial de cristalizare a oceanului de magmă lunară (LMO) s-a desfășurat uniform în mantaua interioară, conform celor scrise de Sciencedaily. Totuși, diferențele semnificative apar la nivelul scoarței. Probele aduse de Chang’e-6 prezintă o concentrare mai ridicată de magneziu pe fața ascunsă, iar rocile din seria Mg conțin cantități extrem de reduse de elemente rare și proporții toriu-samariu distincte în comparație cu probele Apollo. Echipa de cercetători a propus un model explicativ bazat pe faza în care Luna a devenit blocată mareic față de Pământ.
**Luna menține o manta chimică similară pe ambele emisfere**
Forțele gravitaționale exercitate de Pământ, care era mult mai aproape în acea perioadă, au provocat o încălzire mai accentuată pe fața vizibilă. Această diferență de temperatură a activat o circulație orizontală pe scară largă a magmei din interior. Masele calde de magmă au transportat materialele bogate în magneziu către fața ascunsă, îngroșându-i scoarța, în timp ce ultimele lichide reziduale bogate în KREEP s-au adunat masiv pe fața vizibilă. Acest model de circulație termică explică de ce Luna menține o manta chimică similară pe ambele emisfere, dar demonstrează o scoarță atât de asimetrică și diferențiată geologic.
