Diplomație, sarcasm și mândrie: întâlnirea dintre descendentul lui Mackensen și un diplomat român

Diplomație, sarcasm și mândrie: întâlnirea dintre descendentul lui Mackensen și un diplomat român

După conflicte armate și războaie, diplomații se confruntă cu provocarea dificilă de a restabili conexiuni între națiuni. Aceasta necesită multă sensibilitate și diplomăție. Totuși, chiar și în rândul diplomaților pot apărea ironii și remarci neadecvate care pot duce la neplăceri. Un astfel de incident a avut parte un tânăr diplomat român după Primul Război Mondial. Provocatorul său a fost nimeni altul decât fiul generalului Mackensen, liderul forțelor de ocupație ale Puterilor Centrale în România în timpul marii conflagrații.

Războaiele se finalizează prin tratate, dar efectele lor se estompează mult mai lent.

În Europa post-Primul Război Mondial, diplomații au avut misiunea complicată de a restabili relațiile între state și de a reconstrui legăturile afectate de anii de conflict.

Pentru România, această epocă a fost cu atât mai delicată datorită amintirii proaspete a ocupației și a conflictelor militare.

### Tensiuni diplomatice după război

La sfârșitul anului 1921, tânărul diplomat Raoul Bossy a fost numit în funcția de al doilea secretar al Legației României din Roma. Misiunea României din capitala Italiei era condusă de Alexandru Emanuel Lahovari, unul dintre cei mai competenți diplomați români de atunci.

După Primul Război Mondial, tensiunile diplomatice au persistat între fostele țări combatanțe, iar acest lucru se simțea și la Roma. Raoul Bossy discută despre această situație delicată în memoriile sale.

„Ambasadorul Germaniei (în Italia, n.r.) era baronul Constantin von Neurath, fost șef de Misiune la Copenhaga și ulterior la Constantinopol. Situația sa era oarecum delicată, având în vedere că războiul se încheiase de curând.

În plus, i-a fost confiscată Ambasada Palazzo Caffarelli de pe Capitol (unde se începuseră săpături pentru a descoperi rămășițele templului lui Jupiter Capitolinus), iar, cum lucrările de restaurare de la Vila Wolkonsky alle Rose (de lângă San Giovanni Laterano) erau încă în desfășurare pentru a deveni noua reședință a reprezentanței germane, ambasadorul rămăsese fără sediu.

Locuia în același hotel cu mine – Albergo Palazzo – așa că ne întâlneam frecvent în lift, în camera comună sau în sălile hotelului”, nota Bossy în memoriile sale.

### „Majestățile Lor își petrec verile tot la Castelul Peleș?”

Dacă relația cu ambasadorul Germaniei a fost bună, nu același lucru s-a întâmplat cu prim-secretarul legației germane de la Roma. Prim-secretar era Hans Georg von Mackensen (cunoscut și sub numele de Stansgeorg Mackensen), fiul generalului Anton Ludwig August von Mackensen, care a condus trupele de ocupație ale Puterilor Centrale în România în timpul Primului Război Mondial.

În cadrul unei mese organizate de șeful Misiunii diplomatice a României în Italia, Alexandru Emanuel Lahovari, Mackensen i-a vorbit lui Bossy despre frumusețile Sinaiei și l-a întrebat dacă Familia Regală mai petrece verile la Peleș, locul unde el însuși a locuit în perioada ocupației.

Bossy a răspuns ironic, amintindu-i de victoria României și de unirea cu Transilvania, sugerând că familia regală își petrece acum o parte din vară la Predeal.

„Îmi amintesc că, la o masă organizată de Lahovari, eram așezat lângă el și, dorind să se arate amabil, mi-a vorbit, cu mai multă căldură decât tact, despre frumusețile Sinaiei, pe care avusese ocazia să le aprecieze când locuia, împreună cu tatăl său, la Castelul Peleș, în timpul ocupației germane a Munteniei.

– `Maj