Sărutul poate transmite dorință, afecțiune, împăcare sau separare. Deși pare un act natural, cercetătorii nu au stabilit încă dacă este un gest moștenit din evoluția primatelor, o inovație culturală sau rezultatul unui amestec între biologie și tradiție.
Antropologia arată că sărutul romantic nu este o practică universală, iar neuroștiința nu poate explica în totalitate ceea ce se întâmplă în creier. Totuși, un studiu evolutiv recent sugerează că acest gest ar putea fi mult mai vechi decât specia umană.
În 2015, cercetătorii William Jankowiak, Shelly Volsche și Justin Garcia au examinato datele despre 168 de culturi. Dovezi referitoare la sărutul romantic sau sexual au fost găsite în doar 46% dintre acestea.
## Sărutul romantic nu este întâlnit în toate culturile
Gestul apărea mai frecvent în societăți cu o organizare socială complexă, iar lipsa sa era notată în documentarea multor comunități de vânători-culegători. Totuși, lipsa din sursele antropologice nu dovedește că nici un membru al acelor comunități nu s-a sărutat vreodată. Rezultatele arată că sărutul romantic nu constituie o normă culturală globală.
Astfel, oamenii pot avea o tendință spre apropierea gurii și a feței, fără ca fiecare societate să transforme acest comportament într-un simbol al iubirii.
## Mesopotamia a influențat istoria sărutului
Multă vreme, India a fost considerată locul de origine posibil al sărutului romantic, datorită textelor sanscrite vechi de aproximativ 3.500 de ani.
În 2023, asiriologul Troels Pank Arbøll și biologul Sophie Lund Rasmussen au semnalat dovezi mai vechi. Texte cuneiforme din Mesopotamia menționează sărutul romantic și sexual încă din jurul anului 2500 î.Hr.
Descoperirea nu demonstrează că sărutul s-a originat în Mesopotamia. Aceasta arată că gestul era deja cunoscut în diverse societăți din Orientul Apropiat și nu poate fi considerat credibil ca o invenție apărută într-un singur loc, apoi răspândită în întreaga lume.
## Este sărutul o practică mai veche decât omenirea?
Un studiu publicat în 2025 în revista Evolution and Human Behavior a explorat comportamentele primatelor și relațiile evolutive dintre specii. Cercetătorii au definit sărutul ca un contact gură la gură, neagresiv, fără transfer de hrană.
Modelarea statistică sugerează că acest comportament ar fi putut exista la strămoșul comun al oamenilor și al marilor maimuțe cu aproximativ 16,9–21,5 milioane de ani în urmă. Autorii au propus și că neanderthalienii probabil se angajau în sărutat.
Rezultatele oferă o reconstrucție evolutivă, nu o observație directă a unui comportament preistoric. Informațiile despre sărutul primatelor sunt încă limitate, iar definiția utilizată include contacte sociale ce nu sunt neapărat romantice.
## Ce se întâmplă în creier?
În timpul sărutului, creierul combină informații despre atingere, miros, gust, temperatură și mișcare. Buzele au multe terminații nervoase, motiv pentru care un contact scurt poate genera senzații intense.
Un sărut dorit poate implica mecanisme cerebrale asociate recompensei, motivației și atașamentului. Dopamina și oxitocina sunt adesea menționate în explicarea acestor reacții, dar afirmația că nivelurile lor cresc automat la fiecare sărut este prea generalizată.
Studiile directe sunt rare, iar rezultatele variază în funcție de sex, context și relația dintre parteneri. Unele cercetări au găsit o scădere a cortizolului după sărut, dar efectul nu se manifestă la fel la toate persoanele.
## Poate sărutul să evalueze un partener?
Apropierea fețelor permite perceperea mirosului, respirației, gustului și reacțiilor celuilalt. De aceea, cercetătorii au sugerat că să
