La 15 septembrie 1521, a decedat Neagoe Basarab, conducătorul Ţării Româneşti între 1512 și 1521, recunoscut pentru lucrarea sa „Învăţături ale bunului și credinciosului domn al Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, către fiul său Theodosie voievod” și pentru fondarea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş. Se considera fiu natural al lui Basarab Ţepeluş și al Neagăi din Hotărani, primind o educație aleasă de la personalităţi religioase de marcă precum călugărul Macarie de la Bistriţa. A avut contribuții semnificative la tipărirea primelor cărți liturgice în Ţara Românească și s-a implicat activ în misiuni diplomatice și în întărirea poziției sale. Domnia sa a fost una de pace și prosperitate, caracterizată prin dezvoltare economică și culturală, contribuind la îmbunătățirea standardului de trai. Neagoe Basarab a menținut relații favorabile cu vecinii și a adoptat o politică filo-otomană pentru a asigura stabilitatea în regiune. Este amintit ca un mecena și susținător al culturii, având paralele cu personalități istorice importante precum Marc Aureliu. A fost înmormântat la Argeş, lăsând o moștenire culturală și arhitecturală remarcabilă.
„Marc Aureliu al Țării Românești”, un conducător erudit din trecutul nostru
