Pe 1 septembrie 1939, Germania nazistă a lansat un atac asupra Poloniei, marcând începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acest conflict global devastator a fost anticipat de ascensiunea rapidă a Germaniei naziste sub Adolf Hitler, care a avut ca obiectiv dominarea Europei.
Hitler, care a ajuns la putere în 1933, își manifesta intenția de a construi o „Germanie Mare” ce ar include toți vorbitorii de limbă germană din Europa Centrală și de Est. Pe 5 noiembrie 1937, el și-a explicat această viziune expansionistă. Un prim pas în această direcție a fost Anschluss-ul din 12 martie 1938, când Germania a ocupat Austria, fără a întâmpina o opoziție semnificativă din partea Franței și Marii Britanii, care s-au limitat la exprimarea unor proteste.
Acordurile de la Munchen, semnate pe 30 septembrie 1938 de Hitler, Benito Mussolini, Neville Chamberlain și Edouard Daladier, au pus bazele anexării regiunii Sudeți din Cehoslovacia. Winston Churchill a avertizat asupra pericolelor unei politici de conciliere față de agresiunea nazistă. Continuându-și expansiunea, pe 15 martie 1939, Germania a ocupat Boemia și Moravia, transformând Slovacia într-un stat prorus.
Până la sfârșitul lui august 1939, Hitler a obținut neutralitatea Uniunii Sovietice prin semnarea Pactului de neagresiune germano-sovietic. Astfel, invazia Poloniei a început pe 1 septembrie, urmată de declarațiile de război emise de Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă și Franța pe 3 septembrie, marcând începutul „războiului ciudat”. Uniunea Sovietică, la rândul său, a atacat estul Poloniei pe 17 septembrie.
În lunile următoare, Germania a continuat să-și extindă controlul în Europa: a invadat Danemarca pe 8 aprilie 1940, iar apoi Olanda și Belgia pe 10 mai, demarând campania împotriva Franței. După doar câteva săptămâni, trupele germane au pătruns în Paris pe 14 iunie, iar Franța s-a predat sub conducerea mareșalului Philippe Petain.
Pactul tripartit din 27 septembrie 1940 a întărit alianța dintre Germania, Italia și Japonia. În timp ce grupurile de rezistență începuseră să se organizeze în Franța și Londra era supusă bombardamentelor aeriene germane, Germania a continuat expansiunea, invadând Iugoslavia și Grecia în aprilie 1941. Pe 22 iunie 1941, Hitler a ordonat atacul împotriva Uniunii Sovietice – operațiunea „Barbarossa”, care a marcat începutul declinului pentru Germania nazistă.
Pe măsură ce războiul avansa, Balcanii și regiuni din Africa și Asia s-au transformat în teatre de război. La finalul conflictului, lumea întreagă a fost definită de violență și suferință, subliniind importanța păcii și cooperării internaționale ca răspuns la ororile unui conflict de o asemenea magnitudine și impact. Comunitatea internațională comemorează anual această dată, reflectând asupra trecutului și învățând lecții pentru viitor.
