În România există locuri care au rămas doar în fotografii, documente și amintirile celor ce au trăit acolo. Unele au fost acoperite de ape pentru construcția marilor hidrocentrale, altele au fost sacrificate pentru exploatări industriale sau demolate în cursul transformărilor urbane din perioada comunistă.
În spatele acestor schimbări au existat însă comunități întregi. Oamenii și-au părăsit locuințele, iar străzi, biserici, cimitire și locuri în care familiile au trăit timp de generații au dispărut sau au devenit de nerecunoscut.
Unul dintre cele mai cunoscute astfel de locuri este Geamăna, din județul Alba, aflat în apropierea exploatării de cupru de la Roșia Poieni.
## Geamăna, satul acoperit de reziduuri miniere
La sfârșitul anilor ’70, autoritățile comuniste au decis să amenajeze în zonă un iaz de decantare pentru deșeurile rezultate din exploatarea minieră. Locuitorii au fost strămutați, iar valea în care se găsea satul a început să fie acoperită treptat.
Imaginea devenită simbol al locului este cea a turlei bisericii care a rămas multă vreme vizibilă deasupra suprafeței iazului. Casele, grădinile și drumurile fostei comunități au fost înghițite treptat de steril.
Geamăna nu este însă, în sens administrativ, un sat complet dispărut [de pe hartă](https://www.descopera.ro/dnews/21111761-de-ce-vor-mii-de-oameni-sa-viziteze-un-loc-care-nu-exista-pe-nicio-harta). Tocmai de aceea este mai corect să spunem că vechea vatră a satului a fost în mare parte acoperită, iar comunitatea care exista acolo a fost destrămată.
## Ada Kaleh, insula ce a dispărut sub Dunăre
Ada Kaleh este probabil cel mai spectaculos exemplu.
Această mică insulă de pe Dunăre, situată în apropierea Orșovei, avea o populație majoritar turcă și păstra numeroase elemente ale culturii otomane. Existau o fortificație, o moschee, cafenele, mici magazine și grădini, iar insula devenise și o atracție turistică.
Totul s-a schimbat odată cu construirea sistemului hidroenergetic Porțile de Fier I, un proiect realizat de România și Iugoslavia. Locuitorii au fost obligați să plece, iar în 1970 Ada Kaleh a dispărut sub apele lacului de acumulare.
O parte dintre locuitori au rămas în România, în timp ce alții [au emigrat în Turcia](https://www.descopera.ro/cultura/21090490-ce-are-turcia-si-n-are-romania-strategiile-care-fac-diferenta-si-atrag-tot-mai-multi-turisti-de-la-un-an-la-altul). Comunitatea care a trăit pe insulă nu a mai putut fi recreată în altă parte.
Numele însuși era o referire la trecutul locului: Ada Kaleh poate fi tradus prin „insula fortificată”, o aluzie la fortificația ridicată aici într-o zonă disputată de-a lungul timpului între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic.
## Orșova Veche, orașul rămas sub apele lacului de acumulare
Ada Kaleh nu a fost singura așezare sacrificată pentru construirea Porților de Fier.
Vechea Orșova se afla într-o zonă care urma să fie inundată de lacul de acumulare. Orașul a fost evacuat, iar locuitorii au fost mutați într-o nouă comunitate, construită pe un amplasament mai înalt.
Odată cu ridicarea nivelului Dunării, vechiul oraș a fost acoperit de ape. Actuala Orșova este, așadar, un oraș ridicat în alt loc decât acela în care se dezvoltase localitatea istorică. Sursele privind construcția hidrocentralei Porțile de Fier I menționează atât dispariția [insulei Ada Kale
