Inegalitatea fiscală a stimulat Revoluția Franceză. Inegalitățile marcante din sistemul de impozitare au contribuit semnificativ la declanșarea Revoluției Franceze, conform unui studiu realizat de ROCKWOOL Foundation Berlin (Germania). Pentru prima dată, economiștii au reușit să evidențieze această corelație prin intermediul datelor istorice.
Analiza relevă că, în perioada 1750-1789, regiunile cu niveluri ridicate ale taxelor pe sare și taxelor vamale interne au înregistrat de două ori mai multe revolte comparativ cu districtele cu impozite scăzute.
„Nemulțumirea populației s-a reflectat și în ‘caietele de plângeri’ (Cahiers de doléances) prezentate regelui de către reprezentanții stării a treia la începutul anului 1789. Regiunile cu impozite mai mari au avut cu 72% mai multe reclamații legate de impozite și taxe vamale”, afirmă Marco Tabellini, cercetător la ROCKWOOL Foundation Berlin, profesor asistent la Harvard Business School (SUA) și coautor al studiului.
Inegalitatea fiscală a stimulat Revoluția Franceză. Care erau magnitudinile diferențelor?
Diferențele de impozitare erau enorm de mari. În districtele cu impozite scăzute, gospodăriile plăteau 2,5% din venitul anual pentru taxa pe sare, în timp ce în regiunile cele mai sărace, acest procentaj ajungea la 13%.
„Acest resentiment acumulat de-a lungul timpului s-a suprapus, în 1788, peste o vară extrem de secetoasă și o iarnă neobișnuite de geroasă, care au generat scumpirea pâinii și au dus la izbucnirea unor revolte cauzate de foamete”, adaugă Tabellini.
În același timp, regele plănuia să crească impozitele pentru a face față datoriilor mari ale Franței. Suportul militar acordat coloniilor americane în Războiul de Independență și cheltuielile extravagante ale curții de la Versailles au epuizat resursele financiare ale statului, iar monarhul s-a opus declarării falimentului, scrie Phys.org.
Care a fost amploarea efectelor inegalităților?
Conform cercetătorilor, efectele acestor inegalități fiscale s-au resimțit pe parcursul întregii Revoluții Franceze. Districtele care au suportat cele mai mari taxe au fost mai active în revoltele izbucnite după asaltul asupra Bastiliei din 14 iulie 1789, mișcări care au culminat în luna august cu abolirea privilegiilor feudale, inclusiv a scutirilor de taxe pentru nobilime.
Studiul demonstrează că aceste discrepanțe au influențat și arena politică. „Deputații proveniți din districtele cel mai greu încercate de impozite au criticat monarhia cu mai multă asprime, au sprijinit cu mai multă hotărâre reformele revoluționare și au fost mai dispuși să voteze pentru execuția regelui în ianuarie 1793”, declară Tabellini. Concluzia se bazează pe analiza discursurilor parlamentare susținute între mai 1789 și ianuarie 1793.
