Un eveniment ciudat se desfășoară cu cel mai impunător satelit natural al lui Pluto

O situație neobișnuită se petrece cu Charon. Charon, cea mai mare lună a lui Pluto, și planeta pitică constituie un sistem aparte. Datorită dimensiunilor lor relativ similare, Charon nu orbitează în jurul lui Pluto în modul tradițional, ci ambele corpuri se rotesc în jurul unui punct comun situat chiar deasupra suprafeței lui Pluto. Această interacțiune gravitațională a încetinit treptat rotația lui Charon.

O situație neobișnuită se petrece cu Charon. Oamenii de știință suspectau că semnele acestui proces sunt păstrate în relieful satelitului. Datele analizate provin din survolul efectuat de sonda New Horizons a NASA cu 11 ani în urmă. Deoarece suprafața lui Charon s-a schimbat foarte puțin în ultimii patru miliarde de ani, ea păstrează indicii despre perioada de formare a satelitului natural.

Cercetătorii s-au concentrat asupra regiunii Oz Terra, unde lanțuri montane ce se întind pe peste 200 de kilometri prezintă versanți asimetrici, un semn că au fost comprimați. Folosind un model, echipa a estimat că, la începuturile lui Charon, satelitul era acoperit de un strat de gheață cu o grosime de cel puțin 30-36 de kilometri. În acea perioadă, scoarța din zona ecuatorială s-a contractat cu aproximativ 1% pe măsură ce rotația satelitului a încetinit, iar această comprimare ar fi contribuit la formarea crestelor observate în Oz Terra.

O situație neobișnuită se petrece cu Charon: luna încetinește!

„S-a considerat că trecutul geologic al lui Charon a fost marcat de o expansiune globală. În acest studiu, pe lângă structurile rezultate din extindere, am identificat și forme de relief care indică comprimarea. Acestea sunt concentrate în regiunea ecuatorială și se desfășoară, în general, pe direcția nord-sud”, a declarat autorul principal, Hanzhang Chen, de la University of California, Los Angeles (SUA), pentru IFLScience.

Modelul arată că, imediat după formare, Charon își completa o rotație în jurul propriei axe în aproximativ 14,3 ore, de peste zece ori mai rapid decât în prezent, când o rotație durează în jur de 153,3 ore. Conform cercetătorilor, urmele acelei rotații rapide sunt încă vizibile pe suprafața aproape nemodificată a satelitului.

Metoda utilizată aici ar putea oferi informații și despre alte corpuri din Sistemul Solar.

„Știm că Charon este gravitațional sincronizat cu Pluto, iar procesul de încetinire a rotației ne permite să estimăm cum se rotea la scurt timp după formare. Studiul oferă o nouă metodă de a deduce starea inițială a sateliților înghețați pe baza urmelor geologice”, a explicat Chen.

Autorii consideră că aceeași metodă ar putea fi aplicată și pentru alte corpuri din Sistemul Solar, ale căror suprafețe păstrează informații despre fazele timpurii ale evoluției lor.

Studiul a fost publicat în revista Nature Communications.

Vă sugerăm să citiți și:

– De obicei, lumina accelerează obiectele. Oamenii de știință tocmai au observat-o făcând opusul.
– Pentru prima dată, astronomii au identificat zahăr în spațiul interstelar.
– Oamenii de știință testează un nou propulsor spațial care nu necesită combustibil, ci doar câmpul magnetic al Pământului.
– NASA caută oameni care să „călătorească” pe Marte. Ce presupune misiunea?