Traian Lalescu a fost un matematician și academician român, recunoscut pentru contribuțiile sale importante în teoria ecuațiilor integrale și în numeroase alte domenii ale matematicii pure și aplicate. S-a născut pe 12 iulie 1882 în Cornea, județul Caraș-Severin, și încă de la o vârstă fragedă a arătat abilități excepționale în matematică. A fost un elev strălucit, onorat cu premii de excelență și a corespondat cu Gazeta Matematică din clasa a VI-a. A urmat studii la Iași și București, sub îndrumarea unor profesori deosebiți, precum Gheorghe Țițeica și Spiru Haret.
Cu o bursă modestă, Lalescu a continuat să studieze la Paris, unde a obținut doctoratul în 1908 cu teza „Sur l’équation de Volterra”, apreciată de Vito Volterra, un renumit matematician al timpului său. În 1911, Lalescu a publicat „Introducere la teoria ecuațiunilor integrale”, primul tratat din lume pe acest subiect, consolidându-și astfel reputația internațională.
Lalescu a fost, de asemenea, un susținător al învățământului tehnic superior, contribuind la înființarea Școlii Politehnice din Timișoara și devenind primul ei rector în 1920. Pe lângă activitatea sa didactică și de cercetare, a avut o carieră variată, fiind inginer, economist și cunoscător al artelor. A fost, în plus, implicat în politică, ca deputat de Caransebeș.
A trăit doar 47 de ani, decedând în 1929, dar influența sa a fost resimțită în numeroase domenii, consolidându-l ca una dintre personalitățile remarcabile ale matematicii și culturii românești. Traian Lalescu este văzut ca un adevărat pionier și unul dintre ultimii enciclopediști ai erei moderne.
