Cum au reușit romanii să construiască drumuri atât de drepte? Ingenierii romani din Antichitate au realizat o rețea extinsă de drumuri care se întindea pe întreaga Europă, Africa de Nord și anumite zone din Orientul Mijlociu. Acest sistem rutier complex a jucat un rol crucial în transport și comerțul din Imperiul Roman, multe dintre aceste drumuri devenind celebre datorită traseelor lor extrem de drepte, deși nu toate se bucura de această caracteristică.
Cum au reușit romanii să construiască drumuri atât de drepte? De exemplu, Via Appia, care unea Roma de portul Brundisium din sudul Italiei, avea o lungime de peste 500 de kilometri, iar segmente semnificative ale acesteia erau complet drepte.
Un alt drum roman, Stane Street, în sudul Angliei, a fost construit pentru a conecta Londra cu Chichester, iar mare parte din traseul său de aproximativ 92 de kilometri este drept. În Orientul Mijlociu, existau și drumuri romane drepte, inclusiv o arteră costieră care se întindea de la Antiohia, Turcia, până în zona actualei Gaza.
## Cercetătorii au descifrat cum au construit romanii drumuri atât de drepte
Un proiect recent de cartografiere a reușit să localizeze aproximativ 300.000 de kilometri de drumuri romane, iar multe altele ar putea rămâne încă neidentificate. Întrebarea este cum reușeau romanii să evite ocolurile inutile și să traseze drumuri atât de drepte.
Răspunsul pare să fie legat de instrumentele de topografie pe care le utilizau. Cercetătorii menționează trei echipamente esențiale: dioptra, groma și chorobatul. Dioptra, cunoscută din scrierile antice, dar niciodată descoperită în arheologie, avea mai multe variante de construcție, dar includea de obicei un suport și un tub de vizionare care permitea alinierea precisă a punctelor îndepărtate.
Chorobatul era utilizat pentru măsurarea planurilor orizontale. Avea aproximativ șase metri lungime și semăna cu o masă de lemn pe picioare, dotată cu greutăți care indicau nivelul. Deși niciun exemplar nu s-a păstrat, textele antice sugerează că acesta funcționa ca instrument de nivelare pentru a determina diferențele de înălțime și punctele de construcție.
Cel mai important instrument, totuși, era groma, folosită de topografii romani pentru a trasa linii drepte și unghiuri drepte. Aceasta era alcătuită dintr-un stâlp vertical cu o cruce în formă de X în partea de sus, de la capetele căreia erau atârnate greutăți. Prin alinierea acestor greutăți, mai mulți topografi puteau stabili direcția corectă a unui drum pe distanțe mari.
## Nu a existat o metodă unică
Cu toate acestea, specialiștii subliniază că nu a existat o metodă standard unică în întregul Imperiu Roman. Practicile variau în funcție de regiune, perioadă și chiar în funcție de echipele de muncitori implicate. La construcția drumurilor participau soldați, sclavi, prizonieri și localnici obligați la muncă, iar în anumite cazuri, se angajau și meșteșugari plătiți pentru lucrări mai complexe, cum ar fi podurile.
Deși drumurile romane sunt adesea asociate cu trasee perfect drepte, realitatea este mai nuanțată. Romanii preferau aliniamentele drepte acolo unde terenul permitea, mai ales în zonele de câmpie, dar în regiunile montane sau dificile, traseele se adaptau reliefului, notează Live Science.
Cercetătorii cred că drumurile romane sunt, în general, mai puțin drepte decât cele moderne, care sunt proiectate pentru vehicule motorizate ce necesită curbe mai line la viteze mari.
## Vă recomandăm să citiți și:
– [Unde exercițiau neanderthalienii stomatologia acum]
