**Undele electrice ascunse purifică discret electronii „ucigași” ai Pământului**
Deasupra noastră, într-un spațiu invizibil pentru ochiul liber, se duce o luptă silențioasă în interiorul scutului magnetic al Pământului. De zeci de ani, cercetătorii observă așa-numiții „electroni ucigași”, particule extrem de rapide capabile să pătrundă prin protecțiile sateliților și să afecteze astronauții în timpul traversării centurilor de radiații Van Allen. Deși s-a știut că acești electroni ies în cele din urmă din centuri și ajung în atmosferă, mecanismul principal prin care sunt „curățați” electronii cu cea mai mare energie a rămas mult timp neclar.
Undele electrice ascunse purifică discret electronii „ucigași” ai Pământului. Un studiu recent a identificat o posibilă explicație, analizând trei ani de date de la sondele Van Allen ale NASA. Echipa condusă de Lixian Yang a descoperit un tip ascuns de unde de plasmă, denumite unde „chorus”, care nu se conformează modelelor fizice tradiționale.
Spre deosebire de undele obișnuite din spațiu, care sunt majoritar magnetice, aceste unde oblice, denumite HOQE (highly oblique quasi-electrostatic), au un câmp electric atât de puternic încât devine predominant. Această componentă electrică le permite să smulgă electroni cu energii de până la 2 MeV din orbitele lor și să îi trimită în atmosferă, într-un proces mult mai eficient decât se credea anterior.
**Centurile Van Allen**
Pământul este înconjurat de două regiuni imense, în formă de gogoașă, pline de particule energetice: centurile de radiații Van Allen. Acestea acționează ca un scut natural împotriva radiațiilor solare, dar în același timp conțin electroni care pot provoca daune semnificative sateliților și pot reprezenta un risc pentru astronauți. Electronii cu energii de peste 0,1 MeV pot genera „încărcare profundă”, afectând electronica sensibilă a navelor spațiale, explică Phys.org.
De aceea, înțelegerea modului în care aceste particule intră și ies din centuri este crucială. În mod obișnuit, electronii sunt dispersați de undele naturale de plasmă din spațiu, iar dintre acestea, undele chorus joacă un rol esențial. Ele pot fie să accelereze electronii, fie să îi disperseze, influențând astfel structura centurilor de radiații.
Până acum, modelele presupuneau că aceste unde se deplasează în principal paralel cu liniile câmpului magnetic al Pământului. Totuși, datele colectate de sondele Van Allen între 2013 și 2015 au arătat un comportament diferit: unele unde sunt înclinate la unghiuri foarte mari. Această înclinație le modifică radical proprietățile. Pe măsură ce devin mai oblice, componenta magnetică scade, iar cea electrică devine dominantă, transformându-le în unde HOQE.
În aceste condiții, undele nu mai acționează ca unde radio obișnuite, ci ca impulsuri intense de energie electrică localizată. Ele apar mai ales în regiuni cu densitate scăzută de plasmă, unde pot acționa fără a fi „încetinite” de particulele din jur, devenind mult mai eficiente.
În astfel de zone, undele HOQE din banda inferioară s-au dovedit a fi extrem de eficace în eliminarea electronilor de mare energie. Ele pot declanșa un proces numit „pitch-angle diffusion”, prin care electronii sunt deviați până când părăsesc centurile și intră în atmosferă.
**Undele electrice ascunse purifică electronii „ucigași” ai Pământului. Ce implicații are această descoperire?**
Practic, aceste unde acționează ca un mecanism natural de „curățare” a centurilor de radiații, eliminând particulele cele mai periculoase. Cercet…
