Analiza „Însemnărilor zilnice” ale regelui Carol al II-lea din perioada dinaintea ultimatumului sovietic din 26 iunie 1940 scoate în evidență o degradare rapidă a contextului militar internațional. În acest mediu tensionat, jurnalul suveranului devine din ce în ce mai frecvent marcat de referințe la amenințările care se conturau și se intensificau față de România. Rămâne, însă, întrebarea în ce măsură Carol al II-lea percepea aceste pericole ca fiind reale și iminente, dincolo de filtrul informațiilor și al propriilor sale interpretări politice.
La sfârșitul lunii mai 1940, regele Carol al II-lea analiza cu tot mai multă neliniște colapsul frontului aliat din Franța. Armate franceze și britanice erau încercuite la Dunkerque, iar ofensiva germană părea imposibil de oprit. Singurul motiv de optimism provenea din nordul Europei, unde trupele aliate ajunse în Norvegia reușiseră să recucerească orașul Narvik din mâinile inamicului german.
„De pe frontul din Flandra, situația Aliaților devine tragică. Ostende, Bruges, Lille au fost cucerite, iar Dunkerque, ultimul lor plămân, este sub focul artileriei. Totuși, în Norvegia s-a înregistrat un succes, Narvik a fost, în sfârșit, capturat”, nota Carol al II-lea în jurnalul său la 29 mai 1940.
Ziua următoare aduce însă vești și mai alarmante. Monarhul urmărea cu o atenție crescută evoluția conflictului și spera în continuare că Italia fascistă nu va opta pentru intrarea în război împotriva Franței.
„Știrile pe care le primim sunt din ce în ce mai nefavorabile – scria regele. Cercul din jurul Dunkerque-ului se îngustează tot mai mult, infernul din acel sector depășește orice imaginație. Informațiile arată că Italia devine tot mai hotărâtă să intervină, dar, totuși, există anumite semne care mă fac să cred că nu o va face.”
La 1 iunie 1940, Carol al II-lea află despre evacuarea trupelor aliate de pe plajele de la Dunkerque, pe care o consideră o acțiune „eroică”. În zilele următoare, concluzia sa devine din ce în ce mai clară: Franța se afla într-o situație critică, iar informațiile de pe front confirmau exacerbarea rapidă a dezastrului militar.
„Tătărăscu este profund îngrijorat de cele care se întâmplă la graniță.”
Primul semnal major de alarmă pentru România, consemnat în luna iunie, apare pe 7, în timpul „Serbărilor Restaurației”. În acea seară, premierul Gheorghe Tătărescu îi aduce la cunoștință regelui că Uniunea Sovietică continuă să își concentreze trupele la granița României, acțiune începută încă din primăvară. În același timp, și Ungaria își mobiliza armata, semn că pericolele externe pentru România deveneau din ce în ce mai clare.
„La (ora, n.r.) 19, Tătărăscu, venind să îmi comunice că este extrem de îngrijorat de cele care se petrec la graniță: mobilizarea aproape totală a Ungariei și continuarea concentrărilor sovietice.
El consideră că este necesar să se mobilizeze, sub formă de concentrare, încă 8 divizii, astfel încât să avem un total de 23 în stare de război, pregătite pentru orice situație. Totuși, va costa o sumă considerabilă de bani, dar eu nu pot să îmi asum responsabilitatea de a zice nu, iar răspunsul meu este că autoritățile competente și cele direct răspunzătoare să ia măsurile pe care le consideră potrivite”, scria Carol al II-lea.
Ultimul 8 iunie sărbătorit.
Pe 8 iunie 1940, Carol al II-lea marca zece ani de la întoarcerea sa pe tronul României.
