Moartea regelui Carol I al României, pe 10 octombrie 1914, a generat o stare de nesiguranță în cadrul Puterilor Centrale. Absența din România a celui mai important susținător al Germaniei a sporit, atât în Berlin cât și la Viena, temerile că România va decide să se alăture războiului împotriva acestora. Mai mult, ambasadorul austro-ungar la București anticipa, spre finalul toamnei anului 1914, că România va intra în conflict împotriva Imperiului Austro-Ungar în anul următor.
După o lună și jumătate de la decesul suveranului României, Carol I, ambasadorul austro-ungar la București, contele Ottokar Czernin, îi trimite ministrului austro-ungar de Externe, Leopold Berchtold, o lungă telegramă secretă în care sumarizează schimbările politice survenite la București după moartea regelui.
„Românilor le este frică de pericolele unei campanii pe timp de iarnă.”
În telegrama sa adresată Vienei, Czernin se concentrează asupra analizei politicii externe pe care România o adopta după ascensiunea la tron a regelui Ferdinand I.
„Situația de aici a intrat într-un cu totul alt stadiu. O întorsătură neașteptată împotriva noastră nu poate fi prevăzută în acest moment (…) în schimb, se dezvoltă din ce în ce mai mult convingerea că, la primăvară, România va trebui să abandoneze neutralitatea.
Motivul se află în faptul că românilor – persoane mai temătoare și, în esență, anxioase în privința războiului – le este frică de pericolele unei campanii pe timp de iarnă, dar, în același timp, încep să conștientizeze că rămânerea în neutralitate îi va lăsa, în final, fără câștig, deoarece nici Rusia nu este deloc mulțumită de postura în care se află românii. (…)
Atunci, care vor fi aliații lor după război? Noi și Germania, cu siguranță nu, acest lucru știu toți, nici Rusia, dacă România va rămâne neutră, având în vedere că presiunile din partea ministrului plenipotențiar rus devin din ce în ce mai puternice, Bulgaria și Turcia nu vor avea niciun motiv să caute prietenia României”, îi scria Ottokar Czernin, pe 26 noiembrie 1914, lui Leopold Berchtold, ministrul de Externe austro-ungar.
„P.P. Carp, Al. Marghiloman și puținii lor susținători îmi spun foarte deschis că Brătianu este o calamitate pentru țară.”
Deși Ottokar Czernin a estimat corect că România se apropia de o posibilă intrare în război alături de Antantă, care includea Franța, Marea Britanie și Imperiul Țarist, în contrast cu Puterile Centrale, informațiile pe care le trimitea la Viena despre prim-ministrul Ion I. C. Brătianu indicau fie o informare insuficientă, fie o evaluare eronată a influenței și autorității de care se bucura liderul român în acele momente.
În cele din urmă, toate aprecierile și informațiile transmise de Czernin către Leopold Berchtold despre Brătianu s-au dovedit false.
„Brătianu, care susține neutralitatea nu din motive politice, ci mai degrabă dintr-o slăbiciune înnăscută, se confruntă, așadar, cu un grup tot mai mare de opozanți care deplâng și regretă rolul său. P.P. Carp, Al. Marghiloman și puținii lor adepți, dar în special cei dintâi, îmi spun foarte deschis că Brătianu este o calamitate pentru țară, pe care o conduce spre dezastru pentru că nu are curajul de a colabora cu noi, iar grupul considerabil mai mare al adversarilor noștri afirmă același lucru, dar dintr-o perspectivă diferită.”
