Râurile de pe Terra își pierd rapid oxigenul. Declinul oxigenului din aproape 80% dintre râurile lumii a fost observat în ultimele decenii, iar situația ar putea deveni mai gravă dacă emisiile de dioxid de carbon continuă să crească.
Râurile de pe Terra își pierd rapid oxigenul. Un studiu recent arată că peste 16.000 de râuri au suferit o pierdere constantă a oxigenului dizolvat în perioada 1985-2023, punând în pericol ecosistemele acvatice și comunitățile ce depind de aceste surse de apă.
Studiul, realizat de o echipă a Academiei Chineze de Științe condusă de cercetătorul Qi Guan, a analizat 3,4 milioane de imagini satelitare și date climatice adunate în ultimele patru decenii.
Râurile de pe Terra își pierd rapid oxigenul
În medie, râurile studiate au pierdut aproximativ 0,045 miligrame de oxigen pe litru în fiecare deceniu. Dacă această tendință persistă, până la sfârșitul secolului, multe râuri din America de Sud, India, zona arctică și estul Statelor Unite ar putea pierde încă 10% din oxigenul dizolvat.
Celor mai grave situații le-au fost afectate râurile tropicale, cum ar fi Gange și Amazon. Fluviul Gange pierde oxigen de aproape 20 de ori mai rapid decât media globală, raportează ScienceAlert.
Cercetătorii se așteptau ca râurile din regiunile reci să fie cele mai afectate de schimbările climatice, însă râurile tropicale erau deja vulnerabile, deoarece apele lor mai calde conțin natural mai puțin oxigen.
Conform studiului, schimbările climatice cauzate de activitățile umane contribuie cu aproximativ 63% la pierderea oxigenului din râuri. Pe măsură ce temperatura apei crește, capacitatea acesteia de a reține oxigen dizolvat scade. Practic, apa mai caldă „eliberează” mai ușor oxigenul în atmosferă.
De ce este aceasta o problemă?
Oxigenul dizolvat este esențial pentru toate formele de viață acvatică, de la pești și plante până la bacterii și plancton. Chiar și o scădere minoră poate destabiliza ecosistemele și provoca mortalitate în masă.
Situația este agravată și de baraje, valuri de căldură, scăderea debitului râurilor și poluarea cu săruri, nutrienți și materie organică. Toate aceste elemente reduc și mai mult cantitatea de oxigen disponibilă în apă.
Cercetătorii atenționează că, fără măsuri urgente de reducere a emisiilor de combustibili fosili, „zonele moarte” din râuri (unde viața acvatică nu mai poate supraviețui) ar putea deveni din ce în ce mai frecvente.
