Calea Lactee a înghițit o galaxie denumită Loki, iar astronomii au identificat recent rămășițele acesteia.

Calea Lactee a înghițit o galaxie denumită Loki, iar astronomii au identificat recent rămășițele acesteia.

Un nou raport oferă dovezi fascinante despre una dintre cele mai vechi victime ale Căii Lactee: o galaxie pitică primordială, cunoscută sub numele de Loki.

Astronomii au descoperit un grup de 20 de stele vârstnice și foarte sărace în metale care orbitează neobișnuit de aproape de discul galactic, regiunea plată și rotativă în care se află și Soarele nostru.

Analiza compoziției chimice și a traiectoriilor sugerează că această galaxie pitică a fost absorbită de cea a noastră acum mai bine de 10 miliarde de ani.

În astronomie, elementele mai grele decât hidrogenul și heliul sunt denumite metale. Primele stele din Univers erau compuse exclusiv din gaz primordial. Abia după ce acestea au explodat, au îmbogățit spațiul cu metale. Ca urmare, fiecare nouă generație de stele prezintă o concentrație mai mare de elemente grele.

Stelele recent descoperite sunt extrem de sărace în metale, ceea ce indică faptul că s-au născut într-o eră primordială a Universului.

O amprentă chimică din Universul incipient

„Loki ar fi putut fi printre primele galaxii mici formate în Universul timpuriu”, a afirmat Federico Sestito, astrofizician la Universitatea din Hertfordshire și autor principal al studiului.

În general, simulările computerizate sugerează că stelele provenite din fuziuni atât de vechi ar trebui să fie răspândite în haloul sferic de la marginea galaxiei. Faptul că acestea se află la doar 6.500 de ani-lumină de Soare, chiar în interiorul discului galactic, a fost o surpriză semnificativă.

Cercetătorii au folosit datele de la Telescopul Canada-France-Hawaii pentru a analiza chimia stelelor și măsurătorile precise ale telescopului spațial Gaia pentru a le determina orbitele. Rezultatele au arătat o anomalie: o parte din aceste stele se mișcă în direcția de rotație a Căii Lactee, în timp ce restul se deplasează în sens invers (retrograd). Cu toate acestea, compoziția chimică este identică.

Explicația a fost oferită tot din studiile digitale: fuziunea a avut loc într-o epocă foarte timpurie, la doar 3 miliarde de ani după Big Bang, când Calea Lactee era încă ușoară și nu își formase discul stabil de rotație, notează LiveScience.

Dovezi fascinante despre una dintre cele mai timpurii victime ale Căii Lactee

Intrarea galaxiei pitice a fost atât de tumultoasă încât stelele sale au fost împrăștiate în toate direcțiile. Conform simulărilor, astronomii estimează că Loki avea o masă de aproximativ 1,4 miliarde de mase solare.

Numele său nu este ales întâmplător. În mitologia nordică, Loki este zeul farselor și al haosului, a cărui intenție este greu de descifrat. La fel, aceste stele le-au dat de furcă cercetătorilor până când au reușit să le înțeleagă sorgintea.

Deși descoperirea este promițătoare