Metallica reprezintă una dintre puținele trupe care au reușit să supraviețuiască aproape tuturor transformărilor din domeniul muzical fără a dispărea sau a deveni irelevante. A trecut prin pierderea unui membru cheie, dispute interne, dependențe, procese controversate și modificări semnificative de stil, însă a rămas, după mai bine de patru decenii, una dintre cele mai influente formații din istoria muzicii rock.
Pentru mulți, Metallica înseamnă „Enter Sandman”, „Nothing Else Matters” sau „The Unforgiven”. Totuși, pentru iubitorii de muzică mai vechi, identitatea trupei s-a conturat cu mult înainte ca piesele lor să fie difuzate de radiourile comerciale. La începutul anilor ’80, thrash metalul era un gen de nișă, neglijat de radiouri și de marile case de discuri. Trupele își construiau reputația aproape exclusiv prin spectacole live, iar casetele cu înregistrări de la concerte circulau printre fani prin poștă, într-o epocă în care succesul depindea mai mult de comunitățile metal decât de televiziune sau radio.
În acea vreme, Metallica s-a distins rapid de alte formații prin compoziții mai elaborate și mai lungi. Membrii trupei nu ascultau doar heavy metal, ci și punk, rock progresiv și muzică clasică, o influență evidentă mai ales în contribuția basistului Cliff Burton, considerat și astăzi de mulți fani ca fiind unul dintre cei mai importanți membri ai trupei.
Burton nu adera aproape deloc la stereotipul unui muzician thrash metal din anii ’80. Era fascinat de armonii complexe și introducea influențe neobișnuite pentru acel gen. Piesa instrumentală „Orion”, de pe albumul „Master of Puppets”, este încă apreciată ca una dintre cele mai semnificative compoziții din istoria metalului.
În 1986, în timpul unui turneu european, Cliff Burton a decedat într-un accident de autobuz în Suedia. Aceasta întâmplare a fost aproape fatală pentru trupă. Membrii Metallica au discutat ulterior despre intenția lor de a renunța complet la muzică. Până la urmă, au continuat cu Jason Newsted, iar mai apoi cu Robert Trujillo, basistul actual.
Albumul „Master of Puppets”, lansat în același an cu decesul lui Burton, este văzut și astăzi ca unul dintre cele mai importante albume metal din toate timpurile. Succesul său nu a fost datorat radioului sau televiziunii. Popularitatea albumului a crescut treptat, aproape exclusiv prin recomandările fanilor și prin renumele concertelor live.
Transformarea majoră a avut loc în 1991, odată cu lansarea albumului cunoscut sub numele de „The Black Album”. Discul, produs de Bob Rock, a propulsat Metallica de la o trupă importantă pe scena metal la un fenomen global. Pentru unele dintre fanii vechi, succesul comercial imens a fost perceput ca o trădare a stilului agresiv inițial. Pentru alții, albumul a demonstrat că trupa putea evolua fără a-și pierde identitatea.
Puține formații metal au reușit să treacă atât de ușor din subteran pe stadioane. Metallica a devenit una dintre foarte puținele trupe capabile să umple arene în aproape orice colț al lumii, fără a depinde de un singur album sau de o generație specifică de fani.
Un incident care a avut un impact semnificativ asupra imaginii trupei a fost disputa cu Napster, în 2000. Napster era una dintre primele platforme mari de distribuție gratuită a muzicii online, într-o epocă în care internetul transforma profund industria muzicală. Lars Ulrich, bateristul trupei, a devenit figura proeminentă a procesului intentat platformei. Atunci, Metallica a fost aspru criticată, mulți considerând că trupa încearcă să limiteze libertatea internetului. Privind înapoi, conflictul a prezis problemele legate de streaming, drepturi de autor și compensația artiștilor în mediul online.
La începutul anilor 2000, formația a traversat și una dintre cele mai dificile perioade interne. James Hetfield s-a confruntat cu dependențe.
