Oamenii de știință au descoperit că, în realitate, creierul utilizează sisteme de sincronizare ascunse pentru a îmbina reacțiile rapide cu formele de gândire mai lente. Eficiența colaborării acestor sisteme ar putea influența inteligența, adaptabilitatea și performanța cognitivă. Sistemul intern de sincronizare al creierului tău ar putea determina viteza și eficiența gândirii tale. Creierul uman gestionează constant fluxuri de informații care se deplasează cu viteze foarte variate. Anumite semnale necesită răspunsuri imediate la schimbări bruște din mediu, pe când altele implică forme de gândire mai lentă, precum interpretarea sensului, a contextului sau a situațiilor complexe.
Un nou studiu de la Rutgers Health, publicat în *Nature Communications*, a investigat modul în care creierul combină aceste forme rapide și lente de procesare prin rețeaua sa de conexiuni de materie albă. Cercetătorii afirmă că această coordonare este esențială pentru cogniție, comportament și abilitatea de a răspunde eficient la mediul înconjurător. Diferite regiuni ale creierului sunt reglate pentru a procesa informații pe intervale de timp precise. Oamenii de știință se referă la aceste structuri drept scări de timp neuronale intrinseci (INT). „Pentru a interacționa cu mediul prin acțiune, creierul nostru trebuie să combine informațiile procesate pe diferite scări de timp”, a declarat Linden Parkes, profesor asistent de psihiatrie la Rutgers Health și autor principal al studiului.
**Sisteme de sincronizare ascunse**
„Creierul îndeplinește acest lucru prin utilizarea conectivității materiei albe pentru a distribui informațiile între regiuni, iar această integrare este vitală pentru comportamentul uman.” Pentru a investiga modul în care funcționează acest sistem, Parkes și colaboratorii săi au analizat date de imagistică cerebrală multimodală provenite de la 960 de persoane. Echipa a elaborat hărți detaliate ale conectivității cerebrale pentru fiecare participant, cunoscute sub numele de conectomi, și a aplicat modele matematice concepute pentru a urmări evoluția sistemelor complexe în timp. „Studiul nostru examinează mecanismele care susțin acest proces la oameni prin modelarea directă a INT-urilor regiunilor din conectivitatea lor”, a afirmat Parkes. „Aceasta stabilește o legătură directă între modul în care regiunile creierului procesează informațiile local și cum acea procesare este transmisă în restul creierului pentru a genera comportament.”
Studiul a relevat că organizarea scărilor de timp neuronale pe cortex influențează în mod semnificativ eficiența cu care creierul trece între tiparele de activitate la scară largă legate de comportament. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că această organizare variază de la o persoană la alta.
**Implicații pentru tulburările de sănătate mintală**
„Am descoperit că diferențele în modul în care creierul procesează informațiile la viteze variate contribuie la explicarea motivului pentru care oamenii diferă în abilitățile cognitive”, a afirmat Parkes. Echipa a identificat, de asemenea, corelații între aceste modele de sincronizare și proprietățile genetice, moleculare și celulare ale regiunilor cerebrale. Modele similare au fost observate și la șoareci, sugerând că aceste mecanisme ar putea fi comune mai multor specii. „Oamenii ale căror circuite cerebrale sunt mai bine corelate cu modul în care diverse regiuni gestionează informațiile rapide și lente tind să manifeste o capacitate cognitivă superioară.” Cercetătorii extind acum această cercetare pentru a analiza tulburările neuropsihiatrice, inclusiv schizofrenia, tulburarea bipolară și depresia. Ei speră să obțină o înțelegere mai profundă a modului în care modificările în conectivitatea cerebrală pot afecta procesarea informațiilor în timp, conform SciTechdaily.
