Pisicile nu percep săruturile ca fiind ceva de înțeles și le pot considera o intruziune neașteptată în lumea lor personală. Chiar dacă acest gest provine din iubire, pentru feline poate deveni o sursă de stres. Oamenii simt adesea nevoia de a-și copleși pisicile cu mângâieri. Specialiștii denumesc această stare „agresivitate drăgăstoasă”, un impuls brusc de afecțiune generat de caracteristicile fizice ale pisicilor. Problema apare când această dorință se transformă în săruturi. Pentru oameni, este cel mai natural gest de iubire. În schimb, pisicile nu îi dau nicio semnificație. Ele nu cunosc conceptul de sărut. Nu înțeleg gestul și uneori îl interpretează ca pe o apropiere bruscă și nedorită. Dacă o pisică este brusc ridicată în brațe, se va concentra pe trauma generată de diferența de înălțime. Nu va percepe acest gest ca pe unul afectuos. Poate reacționa printr-un suflu sau o zgârietură, după care va fugi. Există pisici care acceptă săruturile pasiv. Se întâmplă mai ales când sunt foarte relaxate. Nu înțeleg semnificația gestului, dar îl tolerează. Pisica nu își maschează sentimentele negative. Dacă felinele evită contactul vizual, își întorc capul sau încearcă să se distanțeze, acesta este un semnal clar. Renunță la mângâiere înainte ca situația să devină tensionată. O abordare mai blândă și mai lentă ajută pisica să perceapă intenția. Mișcările rapide sunt întotdeauna contraproductive. Felinele nu își exprimă dragostea prin contact fizic direct. Apropierea în spațiu este primul indiciu. Dacă pisica te așteaptă la ușă sau alege să se relaxeze în aceeași încăpere cu tine, aceste gesturi denotă afecțiune autentică. Lingerea nasului nu constituie un sărut. Pisica încearcă să determine dacă ai interacționat social cu alte animale. Este un comportament de îngrijire, pe care felinele îl manifestă față de ele însele, asupra altor pisici și rareori față de oameni.
Motivul pentru care nu este indicat să inundăm pisicile cu săruturi, chiar dacă le ținem la suflet.
